Sfantul Apostol Iuda, ruda Domnului
Sfantul Apostol Iuda a fost unul din cei doisprezece Sfinti Apostoli ai lui Hristos, tragandu-se din semintia lui David si a lui Solomon.
El s-a nascut in Nazaretul Galileii, din tatal sau, Iosif teslarul – care a fost dupa aceea logodnicul Preacuratei Fecioare Maria – si din maica sa, Salomeea, nu cea din Betleem, ci alta, care a fost fiica lui Agheu, fiul lui Varahie si fratele lui Zaharia.
Dupa Inaltarea Domnului, Sfantul Apostol Iuda a propovaduit pe Hristos in mai multe tari. Despre aceasta ne spune Nichifor, istoricul bisericesc, care zice despre dansul astfel: „Dumnezeiescul Iuda, nu Iscarioteanul, ci altul, care avea doua nume, Tadeu si Levi, fiul lui Iosif si fratele lui Iacov, a propovaduit mai intai Evanghelia in Iudeea, Galileea, Samaria si Idumeea, apoi in cetatile Arabiei, in partile Siriei si ale Mesopotamiei; iar mai pe urma, s-a dus in Edesa, in cetatea lui Avgar, unde mai inainte propovaduise pe Hristos alt Tadeu, care era unul din cei saptezeci de apostoli. Acolo, daca lipsea ceva din slujba acelui Tadeu, acest Iuda Tadeu le-a implinit bine”.
Inca se mai stie ca Sfantul Iuda a binevestit cuvantul mantuirii si in Persia, iar de acolo a scris in limba greceasca Epistola soborniceasca catre toti credinciosii, care, desi este scrisa pe scurt, este insa plina de invataturi folositoare. El a suferit multe dureri si osteneli, trecand prin multe tari, propovaduind pe Hristos, botezand si incredintand popoarele si povatuindu-le la mantuire. Apoi, dupa ce s-a dus in partile Araratului, intorcand multime de popor de la inselaciunea idoleasca la Hristos, a fost prins de inchinatorii la idoli si, dupa ce l-au muncit mult, l-au spanzurat pe un lemn in chip de cruce. Si fiind strapuns cu sageti de cei necredinciosi, si-a sfarsit nevointa si alergarea sa, si a trecut la Hristos Dumnezeu, ca sa-si ia cununa cea vesnica a rasplatirii apostolesti la ceruri.
(Lasatul Secului pentru Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel)
Duminica intai dupa Rusalii (a Tuturor Sfintilor)