Ati auzit de Viktor Orban, premierul Ungariei? Sigur ca da. Acest domn, dar si alti inalti demnitari ai statului vecin si prieten (o sintagma imbeciloida uzitata pe vremea comunistilor, si care tinde sa reinvie viguros in contextul UE) si-au facut poteca prin Ardeal, si cu cea mai mica ocazie. Acest lucru le da maghiarilor de la noi cel putin sentimentul ca fac parte dintr-o natiune si ca statul ungar se intereseaza indeaproape de soarta lor. Obturati la sinapse, liderii nostri fac pe dos, si romanii din vecinatatea apropiata se simt ai nimanui.
Cand vine vorba despre ungurii lor, nu numai din Ardeal, desi Ardealul ii intereseaza la maximum, alde Orban nu ezita sa ne viziteze tara si de trei ori pe zi, daca e nevoie, ceea ce denota uriasa importanta pe care o da Budapesta diasporei maghiare. Si asta nu de azi, de ieri. Si nu vrem, domnule sa invatam nimic de la ei. Noi ne aflam fix la polul opus, Executivul nostru, Legislativul nostru si Presedintia noastra trateaza chestiunea romanilor de peste hotare cu curu’. Am vrut sa scriu „cu o mare indiferenta”, dar atitudinea acestora este chiar o jignire la adresa comunitatilor de romani din tarile vecine. Ultima jegosenie de Bucuresti este chiar raspunsul (sic!) oficialitatilor noastre dupa promulgarea unei legi restrictive a educatiei de catre presedintele Ucrainei, lege care vizeaza, pe termen lung, de ce sa ne mai ascundem dupa degete, asimilarea nationalitatilor minoritare in masa majoritara. Si asta incepe prin a arunca limba materna in uitare, apoi inlocuirea mostenirii culturale specifice cu cea a majoritatii. Si gata. Ma rog, asta pe scurt.
Iohannis, un Goe mult prea suparacios
Sas fiind, deci minoritar, ai fi crezut ca lui Iohannis ar fi trebuit sa i se ridice parul pe ceafa auzind ca drepturile altei minoritati sunt pe cale de a fi extirpate. Apoi, ca presedinte al Romaniei, am fi crezut ca, chiar si asa, rapid ca melcul, va lua o pozitie vizavi de ce se petrece la Kiev, unde, de altfel, urma sa faca o vizita oficiala. In loc de toate astea, Klaus s-a suparat si si-a luat jucariile anuntand ca nu mai calca el prin batatura lui Porosenko. In loc sa faca pe dos, adica sa plece, pe loc, la omologul sau. Dinspre Guvern (unde ministerul de Externe doarme-n papuci de prin anii ’50), insa, vine o actiune viguroasa si de un ridicol fabulos: ministrul Liviu „Genunche” Pop, omul pentru care limba romana, acum amenintata cu disparitie de Kiev, este un mister absolut (nu stiu daca ar fi corect sa-l fi calificat drept semianalfabet functional, ca i-as fi jignit pe ceilalti instrainati de limba noastra, aia de-i o comoara) sa negocieze situatia. Absurdul perfect. Bineinteles ca nu se rezolva nimic, noroc cu organismele UE care au cerut noi amanunte si revizuiri, ca „Genunche” o fi fost ocupat cu niscai comisioane, ca Nemiroff nu se mai gaseste in Romania de ani buni. Cam de asta ne dovedim noi in stare. Dar va intreb, daca o asemenea lege era promulgata de dulapul cel moale de la Cotroceni? Pai, ce ar fi fost la gura lui Viktor Orban si alor sai…
Branza, manz, pastarnac
Dar mai exista o institutie care, in acest context urat pentru romani, ar fi trebuit sa faca taraboiul Pamantului vizavi de legea inventata la Kiev. Acesta este cel mai discret minister de pe Planeta, si sinecura perfecta pentru ministrii care pun laba pe fotoliul cu pricina. Vorbim despre Ministerul pentru Romanii de Pretutindeni (MRP), condus acum de onor doamna Andreea Pastarnac. De-un haz, aceeasi institutie a mai fost condusa si de cineva pe nume Branza, ceea ce ne spune ca aici se cauta nume vechi, dacice, precum manz, brazda, jder, zer, mazare (aoleo), patrunjel sau telina. Stiti ce facea ministerul care se ocupa de romanii de peste granite cand la Kiev se faceau ultimele retusuri la acea lege blestemata? Va spune noi: inventa inca o agentie de presa platita din buzunarul tau, romane. Conform ministerului, agentia de presa „Diaspora Azi” (APDA) “va realiza zilnic un flux cu stiri de actualitate si de interes pentru diaspora romaneasca. In acelasi timp, APDA va prezenta zilnic informatii de la Ministerul pentru Romanii de Pretutindeni (MRP), alte ministere, Presedintie, Parlament, autoritati locale, institutii private, camerele de comert, asociatii de intreprinzatori care privesc cetatenii romani cu domiciliul in strainatate si care se refera la schimbari legislative, oportunitati de afaceri sau munca, informatii cultural”. Da? Si e ceva dintre astea pe care AGERPRES nu le putea face? Si daca nu, de ce agentia de presa „Diaspora Azi” trebuia sa aiba sediul la Viena? Cum? Ca sa aiba si SIE unde sa-si plimbe agentii si sefii de antena? Pai zi, asa, doamna Pastarnac, ca era cat pe ce sa credem ca faceti ceva util pentru diaspora.
Si inapoi la unguri
Cam cu asta ne ocupam noi, in timp ce premierul Orban, daca n-are de ce veni in Romania, se inventeaza un motiv. Dar, oare, de cate ori pe an se coboara premierii nostri in Bucovina de Nord, la Cernauti? Dar la Chisinau, unde, potrivit ultimului recensamant, numai 7 % se declara romani si 6,6% ucraineni, restul jurand ca sunt moldoveni? Sau cand a fost un premier dambovitean la vlahii din Serbia. Si, in fine, cati premieri de-ai nostri si-au tarat trupurile la o vorba cu minoritatea romana din Ungaria? Raspunsul incepe sa se concretizeze, jenant, intr-o caracteristica josnica a politicianului nostru de varf. Si de asta merita sa-i atinga toate blestemele romanilor nevoiti inca sa spere ca lumina lor vine de la Bucuresti.