Singurul seism (din fericire) a fost in traficul bucurestean (din nefericire). Restrictiile din trafic (Maratonul International Bucuresti si meciul Romania-Serbia), asortate cu circulatia bananiera si ambuteiajele braziliene de zi de zi din Capitala au mai bifat in calendar o zi cu spume. Intre timp, au aparut primele concluzii ale exercitiului ”Seism 2018” inceput sambata.
Previzibile de altfel, intr-o tara unde infrastructura e doar o parola electorala: mii de morti, mii de raniti, mii de disparuti, zeci de mii de sinistrati. In Bucuresti, iarasi de asteptat, spitalele de urgenta nu ar putea face fata unui dezastru major cum este un cutremur de 7,5 pe scara Richter: unitatile medicale nu ar putea prelua decat un numar infim de raniti din cele cateva mii afectate de seism. Un exercitiu precum ”Seism 2018” este fara dubii util. Macar pe hartie sa stim cum stam: desfasurare impresionanta de forte salvatoare, mobilizare totala, colaborare internationala, coordonare interstructurala, Raed Arafat stie ce face. (Apropo, daca nu-l aveam pe acest medic palestinian, Romania avea la ora actuala mult mai multe cimitire).
Reabilitari? Poate post-mortem
Televiziunile au preluat si ele cum au putut evenimentul: valuri de burtiere indicau o apocalipsa live de oamenii mai aveau putin si-si lasau oalele pe foc, fugind pe casa scarilor in plin seism! Aici, de fapt, e epicentrul problemei: blocul, casa scarilor si panica. ”Bloacele” facute de Ceausescu sunt bomba cu ceas nedezamorsata nici astazi. Curios cum in plin ”Seism 2018” tocmai de ele nu s-a vorbit. Cine a trait cutremurul din 1977 la bloc nu o sa uite toata viata scrasnetul betonului zmucit de cutremur. Majoritatea traieste in blocuri, multe vechi, foarte vechi, iesite din termen. Curios ca tocmai in plin ”Seism 2018” primaria a evocat continuarea lucrarilor de consolidare si reabilitate a mai multor cladiri din centrul Bucurestiului. Sa fim seriosi, in ritmul ”accelerat” in care se lucreaza (sau mai bine zis nu) pentru multi, nepermis de multi, va fi vorba de o reabilitare post mortem, in cazul unui cutremur major. Starea patrimoniului construit in Bucuresti este principalul pericol.De altfel, Bucurestiul este capitala cea mai vulnerabila la seisme din aceasta zona europeana. Aici trebuie umblat si in viteza. Dar care viteza in Romania? Hartogarie, licitatii reluate la nesfarsit, lucrari ce dureaza la nesfarsit, acuzatii ca primariile lucreaza cu firme de casa, proprietari reticenti care blocheaza lucrarile, lucrari care depind de decizia fiecarui proprietar, un cerc vicios care nu se rupe. Iar miturile despre normele seismice minune facute de Ceausescu dupa 77 alimenteaza o realitate prost inteleasa.
Ceausescu a facut doar reparatii, nu consolidari. Diferenta e de la cer la pamant. Doi la mana, blocurile nu scapa nevatamate dupa un cutremur ci dimpotriva, fiecare seism este o lovitura adaugata la capacitatea lor de rezistenta. In toata lumea, solutia demolarii si construirii este preferata. Altfel, vom numara morti, nu numai in simulari. IGSU, Ministerul Sanatatii, Ministerul de Interne, MApN si alte structuri vor raporta doar o capacitate mai mare de mobilizare, nu si rezolvarea fondului problemei. Facem ce putem si lucram cu ce avem. Bine ar fi sa facem ce putem inainte, nu dupa ce se misca acele seismografelor.