O prezenta tonica, o tanara doamna cu un trecut care imbina literatura si filosofia cu diverse incercari media, deci cu toate premizele unei cariere de succes. Desi oricine o poate vedea la B1 TV putini sunt cei care stiu ce inseamna sensibiliatea, frumusetea si munca pentru Madalina. Apropo, Madalina prezinta cu succes emisiunea “Buna seara, Romania!”.
La 14 ani lucrai deja in media, la un post local de radio. Cum poti defini aceasta postura pentru viitorul unui adolescent?
In ziua in care am intrat in studioul radio am stiut sau, mai corect, am aflat ca asta e ceea ce imi doresc sa fac, intr-o forma sau alta. Cand „ s-a deschis calea” si am intrat in eter, nu am simtit emotie, teama, ci doar bucuria de a vorbi celorlalti despre diverse. Pentru mine, ca adolescent, la acea vreme, a fost o experienta care mi-a clarificat planurile de viitor, pentru ca de atunci pentru mine drumul a fost clar! Mi-a placut atat de mult, incat nu a mai fost cazul sa aleg alt drum.
Numeroase premii pentru literatura si, la 16 ani, in ceneclul-junior al Uniunii Scriitorilor. Sa ne asteptam, la un moment dat, sa te dedici scriiturii?
Inca mai scriu, dar foarte rar si, in general, dramaturgie. De scriitura poeziei m-am cam instrainat, poate si din cauza cotidianului prozaic, de multe ori. Imi e dor insa de vremurile in care aveam mai des “starea de scris”… Si DA, intotdeauna mi-am promis ca va veni vremea, in care voi gasi tihna pentru scris.
Care ar putea fi o definitie a frumusetii, in versiunea Madalinei Puscalau?
Frumusetea ar fi armonie si inedit, liniste ademenitoare si freamat captivant, paradoxal si familiar, toate combinate si amestecate in doze, care doar pot fi intuite, nu si definite.
O buna bucata de vreme ai realizat documentare istorice. Mie mi se pare un job fascinant, a fost dificil? Ai mai face asa ceva?
Imi plac foarte mult documentarele, nu doar sa le vizionez (acasa televizorul “stie” numai documentare si… evident, stiri), dar si sa le realizez. E un job fascinant, e adevarat, dar si foarte dificil, pentru ca necesita eforturi mari. Mult timp si multi bani, e si motivul pentru care televiziunile nu prea investesc in documentare. Ramane speranta, ca in viitor, va exista mai multa deschidere pentru realizarea de documentare. E oricum visul meu (si ma intreb cati alti jurnalisti nu au acelasi vis) sa fac documentare de calatorie. Paradoxul este ca acum cativa ani am avut de ales intre a face documentare de calatorie, pentru o televiziune britanica si a face stiri, in Romania si, la momentul respectiv, am optat pentru stiri, spre uimirea tuturor cunoscutilor. A fost doar o dovada ca toate lucrurile au vremea lor si locul lor, asa ca, in viitor, documentarele vor primi un loc prioritar, in activitatea mea.
Dramaturgie sau beletristica? Filosofie sau media?
Nu cred ca merge “sau” intre cele doua perechi de optiuni, pentru ca fiecare isi are locul. Acum, spre exemplu, ma atrage mai mult dramaturgia, pentru ca e mai apropiata de viziunea pe care o am acum despre existenta de zi cu zi. Iar cum filosofia e in toate, e clar ca daca vrei neaparat, o poti extrage, precum in exercitiile de matematica, din fiecare experienta in parte, inclusiv din experienta media.
Cum ne demanelizam aproapele. Crezi ca este posibil un asemenea demers?
Am renuntat de foarte mult timp la ambitia de a schimba omul, care nu mai poate fi schimbat. Si, din pacate, acolo unde a atins manelizarea, numai Dumnezeu mai poate face minuni. Oricat de optimisti am fi, nu putem sa visam ca putem sa eliminam manelizarea. E ca o ceata densa, care nu cred ca poate fi oprita, in extinderea sa. Iar ingrijorator e ca generatia tanara si foarte tanara e tinta sigura. Si pana la urma ce e manelizarea? O revarsare de prost gust, sclipici, nonvaloare, superficialitate… Sa speram ca ramane un fenomen si ca nu devine insasi lumea, in intregul sau.
Spui tu intr-un interviu: „Imi place sa calatoresc, sa citesc, sa scriu, sa crosetez, sa fotografiez, sa vad filme bune si lista poate continua”. Bine, dar care ar fi locurile 1, 2 si 3?
Calatoriile, lectura, fotografia.
Am citi pe blogul tau ca, intr-o anume zi, ai ascultat 2Pac. De ce rap si nu reggae? Poti sa ne spui de ce crezi ca a aparut hip-hop-ul? Ai face versuri pentru, sa zicem, Parazitii?
Ocazional ascult si hip-hop, dar sunt un rocker cu acte in regula… Am primit o corecta educatie rock, din partea fratelui meu, Catalin, mai mare decat mine cu 7 ani, care “a adus in casa” numai muzica buna: de la Queen, la Metallica si Nirvana, Doors si Sepultura, Manowar si Slayer si lista e lunga…
Multa lume priveste pesimist catre presa scrisa. Crezi ca i se apropie sfarsitul?
Da, e o ipoteza de lucru destul de posibila. Nu cred insa ca putem vorbi despre disparitie, ci despre transformare. Pur si simplu suportul este cel care pare ca se va schimba, in sensul ca e foarte posibil ca hartia traditionala sa fie inlocuita cu totul de “hartia electronica”. Desi, pentru nostalgici, mirosul hartiei de ziar si placerea de a rasfoi la cafea, un ziar sunt greu de inlocuit… Rasfoirea electronica e inodora si insipida, ar spune unii… Eu sper ca ziarul sa nu devina obiect de muzeu.
Cand crezi ca nu mai suntem “another brick in the wall”?
Fiecare, in sinea lui, spera ca nu e “just another brick” si ca e intregul “wall”. Acum, depinde de fiecare daca poate sa isi depaseasca statutul de piesa microscopica, intr-un mare mecanism si sa faca mecanismul intreg dependent de mica piesa. Eu cred ca e posibil.
Ca poezie, Arghezi sau Nichita?
Clar Nichita! E mult mai aproape de lirica sufletului meu. Arghezi e prea conformist si previzibil, pentru gustul meu de poezie.
Maine dispare televiziunea, ce ai alege?
Radioul. E mereu pe lista mea.
Ai studiat filosofia. Pana la urma, care este sensul vietii? Umane, fireste?
Daca s-ar fi gasit cu certitudine si fara tagada raspunsul la aceasta intrebare, filosofia in sine nu ar mai avea obiect de studiu, pentru ca “mirarea filosofica”, intrebarea, e una permanenta. Unii gasesc propriul raspuns, altii raman cu intrebarea, toata viata. Nu am ajuns nici macar acolo unde se afla raspunsul provizoriu…
Te simti implinita? Si daca nu, ce crezi ca inca lipseste?
Implinirea cred ca tine de anumite etape in viata. Pentru aceasta etapa, clar ma simt implinita. Pe viitor, poate ca imi voi dori si alte provocari in viata, fara de care atunci poate ca nu voi mai fi implinita. Evoluam sau ar trebui sa evoluam in permanenta, la fel si idealurile, dorintele asteptarile noastre.
Acrii foarte rar pe blogul tau. Ai si o explicatie?
Imi propun de multe ori sa scriu mai des, dar sunt mereu alte preocupari care imi acapareaza interesul si timpul. Pe viitor, poate voi deveni mai disciplinata si cu blogul, pentru ca imi place mult dialogul cu cei care imi citesc textele si care imi sunt si telespectatori. E intresant si util sa afli cum sunt percepute mesajele tale.
Sa zicem ca vrei sa pleci din Romania definitiv, ce alta tara ai alege pentru resedinta de baza?
Sunt absolut fascinata de mare si chiar visez ca imi voi petrece o parte din viata, undeva pe malul marii… Poate o tara cu iesire la Mediterana. Cine stie?
Exista egalitate intre sexe? De ce?
Nu m-a preocupat niciodata subiectul egalitatii sau a inegalitatii intre sexe, pentru ca niciodata nu am gandit ca ceea ce pot sau nu pot sa fac tine de faptul ca sunt femeie. Presupun ca daca iti doresti ceva si ai ocaziile potrivite si doza potrivita de munca si talent, poti realiza ce vrei si ca femeie si ca barbat. As vorbi, mai degraba de sansa individuala, decat despre sansa unui sex in defavoarea celuilalt.
Te tenteaza politica? De ce?
Imi place politica, o studiez ca fenomen si o „disec” deseori. Deocamdata, prefer rolul observatorului. Dezbracata de scandaluri, interese, lupta pe functii si celelalte pacate, politica ar trebui sa fie chiar o lupta de principii si de variante de guvernare, pentru beneficiul maselor… Stiu, teoria suna bine!
Un mesaj pentru cei care te vad un exemplu demn de urmat…
Cu multa munca si ambitie de fier se pot realiza multe. Nu e o lozinca, e o reteta testata!