Am văzut porțiuni dintr-un film atât de prost încât până și ei,IMGB-ul cela bazat pe voturile consumatorilor (IMDB) oferă notele de 1,9 și 3,1.Am fost surprins că se fâțâie prin cadru o binecunoscută fâță sau cadră moldovenească națională de s-a aciuiat pe Coasta de Huzur.Asta ca preambul, ceva înainte de generic, pe care nu apare deloc.Nici ea, că o căsăpește un maniac sexual serial într-o parcare, nici damicela de mai încolo, Bonica Mârlădeanu, de aceeași coloratură lingvistică.Astea sunt fetele vărsate dinspre dulșele târg și prevăzute cu certificate de cucerit Holivudul.Ca astea, dar exact ca astea sunt și slujbașii/slujitorii noștri locali.
Mai abitir ăi de fac naveta cu traseul București-Briusăl, via covid prin bouvagon. La fel de importanți, fiindcă nu sunt prevăzuți cu vreo posibilitate de vitejie. Nulități puse cu mâna pentru simpla ridicare de mână. Toate statele socialiste făceau la fel și-n anii 50/60, aveau producție de inteleptuali pentru export, via Viana sau Beci.Toți participă la ardicatul mâinii prin rotație, rotația cadrelor. Nu contează cine-i acolo, important e să tacă și să voteze. Conform reclamei la Coca Mola tradusă la noi ca în Congo, implicat politic subliminal din rangă. Am avut fratele la fel de tâmpit al acestui gestionar de gubern, apoi un absolvent de liceu industrial, o secretară-dactilografă și acum o gospodină. Dacă-i întrebi ce caută acolo și cu ce scop, nu-s în stare să-ți răspunză. Ca Nenea Anghelache.
Alte secvențe. Un film făcut de un regizor, Al. Tatos. O chestie inspirată după Fellini, Bergman, la noi Daneliuc, dosul unei echipe de filmare,pregătire de platou, backstage cum se zițe, film în film.Cel mai bun lucru al lui Tatos ăsta este, cred, Duios Anastasia trecea,după nuvela omonimă a lui D.R.Popescu. Ce taman împlini 85 la mulți ani !Film unde cred Amza Pellea forjase unul dintre marile lui roluri, alături de o neprofesionistă culeasă prin casting.
S-a ițit un post de televizie online. Aleph, de la Aleph la Tau, adică de la Alpha la Omega, Imajul să conteze! Foarte prost acest „post”, mai mult postare de fapt. Umplut cu speranțele borșite și cu rezervele Proștii și câștigi. Cam ca ăia de se înșiraseră la spațiile mici, dar de lemn îndulcit. Sau ca ăilalți de sporeau imbecilitatea adusă de frazarea idioată a Escăi prin incalculabile greșeli de logică sportivă de tipul „X. împinge în bară mingea din gât”. Alt regizor, de fapt un regizorache de documentare de partid, care a luat formate din alte televizii și a încercat săle adape și să leadapteze la noi.Plus ideea de prezentatoare de știri căzută pe umerii unei prostuțe fără detentă și fără școală.
Școală online acușica, teoretizată de niște impostori de paracliseri și țârcovnici de ceva grupuri școlare industriale și terorizată de o analfabetă de ministreasă. De la grecii cei vechi, de la ieșuve, școli coranice și alte sorbone, până la dascălul Vasile și la Domnul Trandafir școala se face cu dascăl, cu carte, exercițiu și răboj. Și pe vremea noastră, când ideea de școală chiar exista,ni se prezentau diapozitive și filme educative. În completare, după cum erau și la cinematografe, între jurnalul de actualități și filmul propriu-zis. La noi fie la dirigenție, fie ca supliment al orei de limba română. Nici la facultate nu-s bune astea. Am văzut un curs de-al lui Lacan lung și plictisitor. Lacan am zis.
Pensiile, care va să zică. Un securache pe extern, diriginte de lucrări la consiliul pieței de spanac mijotat la abur scăzut zice că nu e bine. Se induce ideea că pensiile sunt plătite de actualii activi. Știam că economiștii noștri sunt foști contabili de TAPL, deși acum sunt bancheri și profi iuniversăreți. Un sportiv, sireacul, un robace, simpaticissim și curajos jucător de dublu, fără vreun alt talent, doar din vână și ambiție,un fel de Himena Salep,a pierdut o bună ocazie de-a tăcea, rumânește. E ca și cum Depardieu ar vorbi despre impozite. Ce bine face la imagine silence, please !
Mirel Rădoi. Un submediocru, jucător de nota 6 fără un sfert,niciodată peste Hălmăgeanu sau Sătmăreanu Doi. Circula un banc frumos că pe ăl din urmă l-ar fi întrebat cineva cum se numește,Sătmăreanu și mai cum iar el ar fi emis celebrul răspuns : „Doi”.Bine, mai era și Sepi VI, pardon de expresie. Mult mai buni ca antrenori de națională ar fi fost prietenii mei, Mirel Curea sau Mirel Palada.Serios, dacă Burlanu ăla e șef de federație sau de republică autonomă! Sau chiar eu,că eram foarte puternic la fotbalul cu nasturi. Ce mi-e ăl de sală de mese, ce mi-e ăsta de masă?!
Asistăm, oameni dragi, la o scădere vertiginoasă a elementului uman devenit public.De la vlădică, un țărănuș coborât din proza lui Agîrbiceanu și până la opincă, musai de lac, n-avem decât umplutură, tocătură, rumeguș. Nu pot ieși de-aici decât plăci aglomerate pe care nu poți sta și răzbi valurile înfoiate în tsunami ale lumii de azi.