Marturisesc cinstit ca nu m-a interesat niciodata politica, mai ales cea damboviteana, a damboviteilor. Adeca asta facuta pe picior si la coltul mesei, de azi pe maine, pe spatii mici si pentru meschine schimbari de pozitie, politica fara delicatese, oabla, ofilita, de neamuri proaste, politica de televizor, nicidecum de biblioteca, de „studentasi fara bilet”, dupa cum scria un analist britanic prin anii ’70, care cred ca gata, s-a dat drumul la libertatea aia negativa, fara de nicio constrangere din afara, „fac ce vrea muschii mei”, continuarea primitivului „te omor si te platesc” din perioada interbelicoasa. Vedeti la ce da nastere prostia asta de copchii rasfatati ai primei generatii de incaltati : la agresiunea inutila de pe soselele patriei ?! Daca mai adastam putin, asa ceva readuce in vorbire reaparitia claselor si lupta dintre ele, proletariatul, secesiunea sociala si lumea de paraziti si de rentieri, in acceptiunea lui Thomas Piketty.
Tot cam asa ceva se prezanta si recentul scandal mediatic al PSD-ului. Stop cadru. In primul rand, cei doi protagonisti, ca in teatrul antic, sunt doua proiectii mediatice. Primul, Geoana (de la gioni, „tanar”, pe machedoneste) este al de-a fituit intr-o vizita inoportuna tot imensul kapital anti-basescian. (Stimabile, sezi ghinisor oleaca, dar alea cinci milioane de voturi pe care ti le-am dat noi nu le aduna la talica, scade-le lui Base !). Al doilea, alintat dupa moda noastra puerila ba „noul Titulescu”, ba „Che Guevara de Dambovita” – a doua poricla, ponosire nu numai ca-i puerila, dar si cretina, mai bine era „Guevara de apartament”, ceva ! – este cvasi-necunoscutul Ponta. Sa fim bine intelesi si struniti in vorbe, sunt un om declarat de stanga, internationalist, umanist, traditionalist asumat, comunitarian, care l-a citit pe alde Marx, chiar si ce spune el despre romani, care crede ca pe pamant exista o singura rasa, cea umana si care mai crede ca amestecul de popoare si exodul maresc creatia intelectuala. La noi nu exista nici Stanga, nici Dreapta, ci o adunatura de parveniti si de nechemati, de moftangii ce imita gros ceea ce cred ei ca ar trebui sa fie un politician. De aceea, nici oameni politici nu prea exista decat la palierul nostru, de invartiti si de bagatori de zazanie lesinata, de arivisti minori. Cu exceptia omonimului meu, cu I de la Ion, a lui Vadim Tudor – care a pornit de la o revista si si-a construit un partid, ca Lenin, Trotski, Jaures, Guesde, Blum -, si a lui A. Nastase si Basescu, primul prea defensiv si cam in rolul lui Razvan, din Hasdeu si Vidra, al doilea prea de tot ofensiv si sarind deseori peste cal nu se intrevede cam nimic la orizont. Nu stiu dupa ce criterii apar la inaintare tot felul de figuri scoase din maneca, dar observ cu amaraciune ca nimeni nu se ingrijeste sa creasca pe cineva, sa-l plimbe cu el, sa-l lase din lesa, sa-i dea fir si frau liber, sa faca, dupa cum se spune, scoala. Aceasta meteahna rasare la absolut toate palierele vietii noastre, niciun profesor, nici un meserias nu e eficient si nu impartaseste si altora din stiinta lui, astupand un loc numai pentru el pana la adanci batraneti. Neavand politicieni este mai mult decat caraghios sa vorbim despre analisti politici, ei chiar nu exista, nu s-au nascut inca, sunt fie fosti activisti marunti de oarece sau din diverse servicii, fie un fel de „subingineri” de ciclu Bologna, absolventi de institute pedagogice si sau teologice de periferie. ( Ah, da, exista oameni tacuti care nu se amesteca in tarate ! )
Asta si suntem, oameni buni, periferie, aliati transformati mereu in vasali, luati in ras si de la spate, cu matura Istoriei. Din ce aparuse discordia dintre ai doi de mai sus ? Care fu pricina de se infoie Gherghina ? O vizita la centrala, pe teritoriul Imperiului. Pai, daca Victoras este ginerica de-al ministrului care s-a impuscat in prostata la vanatoare de manatarci, Mircica este fost ambasadore uitat in cuier doua etape de prezidentii nostri ! Care va sa zica ! Si mai e ceva romanesc, inventat de nu ne inseala memoria de un premier frizer, unul, Vasile, care mai compunea si versete caznite la ibric : apararea spatiului si nedarea din mana a spatarului scaunului pe care au sezut si au plansara ! Asa procedase si un fel de inginer de closete, care ameninta ca se arunca in cap daca il schimba cineva de la postul de atasat cultural. Dom’le, ce le-or fi punand astia in posturile respective, de nu se mai lasa dezlipiti ? Ca de vreo performanta oarecare, de vreun rasunet sau tunet international atat amar de vreme cat stau ei atarnati pe acolo, nu am auzit sa aiba vreunul!