peste Muntii Carpati. „Miroase a sarmale peste Muntii Carpati”, zicea Ion Nicolescu, si bine zicea. Avem obiceiul de a inmuia in derizoriu orice, pe orice punem mana, punem la pamant, organizam noi puternic de s-alege praful. Orice, de la Academia de bere pana la opinca. De la Prezidenta beata de neputinta si pana la mititica. Statul pe-acolo este asaaa, un fel de stagiu in ilegalitate. Te acopera de onoare, nu de oroare. Dai o raita pe-acolo, gata, incepi sa te rotesti ca vulturii, devii victima autentica si cu breton. Si ca veni vorba : Eram prin ministerul culturii prin anii ’90 si am aflat de ce a intarziat trimiterea unui autocar – asa era pe atunci, ansamblurile nu aveau charter – cu rapsozi la cutare festival folcloric. Fiindca nu se facusera horbotele si broderiile pe ii, de-aia intarziasera ! Atentie marita la autentic, deciu. Cine mai face asta azi? Astazi totul este fals, moneda calpa, surogat, impostura.
Ziceam tot prin anii ’90 ca trecem mocnit printr-un razboi civil. Care continua si acum. Ne speriam sa nu o luam la vale si noi, ca sarbii, ca albanezii, croatii. Ce, noi suntem asa, noi suntem tara lui foaie verde ! Mizeria cea mare a fost ca pe langa istoricele partide au fost plasati numai securachi. Asa ca s-a controlat totul inca de la bun inceput.
Nemtii, pragmatici, au facut o comisie ca sa se stie cine a fost cu Stasi si cine nu, ca tot inghiteau RDG-ul pe nemestecate. Noi, nu, noi ne acopeream cu panusi si cu catarame de floricele de stil prin diverse carti albe si cnsas-uri. Se stia tot despre toti, stiam cum au venit colegi de-ai nostri in Bucuresti, oras inchis, direct pe la publicatiile uteciste si au obtinut din primele luni apartamente prin Balta Alba, Drumul Taberei sau Crangasi. Dupa schimbarea la facies din 1989, aproape toti au primit orden sa fie de Dreapta, majoritatea, ca ailalti au sezut poate in banca lor, acolo unde erau, sau unde fusesera trimisi in conservare.
Putin ne pasa ca au inceput sa se devoaleze si se vor dezveli complet peste cincizeci de ani. Au nechezat cand trebuie si-au mancat malaiul si si-au trait traiul cand erau in putere. De aceea zic ca ar fi bine sa li se confiste din boabele alea puse in ranita si in scorbura. Nimeni nu s-a imbogatit din munca cinstita si hotarata, ci numai din furtisaguri si din comisioane nesimtite. Si cum se apropie de tuhauz si de izbavirea pacatelor, gata, ii ia amocul, tignafesul sau scabia ! Nu suporta, dau in sinucidere uscata, natanga si albastra ca de metilen.
Unde mai pui ca mai vor o tura, se dedulcesc la traiul bun pe vatrai. Cum se scarpina din nou a politica, cum gata, le trec galcile. Devin nerabdatori sa fluiere si sa se astearna drumului si cararuii de carbuni copti. Nu mai prezinta ocupat, gata, devin fluenti. Si influenti. Aidoma Neurastenicului National. Care cica sa revina. Ca sa ce ? Ce dara a lasat asta ? In afara de strachini sparte si de incompetenta, da, a mai facut ceva : s-a oblojit cu suflete calatoare si cu o cireada de inteleptuali de haimanalac. Un nimeni, un cacacea, un prost, un terchea-berchea, cu tot cu neamul lui, cu camerista de nevasta si cu odraslele retardate. Asta sa revina ? A stat ca o pecingine pe grumazul si pe timpul nostru, ne-a mancat salariile si nervii, ne-a dat indarat cu cel putin cincizeci de ani ! Pilitura de lepra ramane in dosul lui, al acestui neterminat, al acestui gunoi, al acestui noroi, al acestui moroi ! Sa fie escortat de uitare in veci de veci !