Astfel se numeste o carte destul de recent aparuta, despre care am auzit o discutiune intr-o emisiune culturala difuzata de televiziunea franceza. Era prezent in platou si autorele si, mai mult, un alt autore si mai vehement. Ambii se refereau la fenomenul ce ne macina noptile si va mai continua, spre disperarea mamelor si a nevestelor, inca vreo doua, trei decenii, ca poate nu dara si veacuri, adicatelea taman fotbalul. In spetial, si sportul, in general. Fotbalul, in special si sportul, in general, cum zisei, sunt doua fenomene sociale dezvoltate in secolul XX, mai abitir in anii premergatori si urmatori celui d-al Doilea Macel Mondial. Legatura lui cu politica si cu propaganda deseori neghioaba se iveste de timpuriu – vezi Olimpiada de la Berlin, din 1936, cand robotul germanic programat de Hitler a fost infrant de un negru mititel. Dar politichie a fost si in continuare, Razboiul Rece intretinand fara rezerve un conflict pornit si mocnit. Care, pe fata, a izbucnit si aici, cu porcul ala de Franco, de nu lasa Ispania lui sa joace cu URSS-ul, apoi la Muenchen, la Olimpiadele de la Moscova si de la Los Angeles – unde Romania noastra cea limpede curgatoare, ca tara nealiniata si jucatoare la doua capete, a fost prezenta ! Bravo ei, de altfel!
Sportul rege – etichetat asa inca de pe vremea de dinainte, hai s-o numim a Vechiului Regim! – a sucit mintile multor oameni cu mintile destul de usoare. Pe de o parte era cam singurul spectacol defulatoriu, pe de alta era cam singurul mijloc de a evada pe scara sociala sau singuirul mod de a calatori. Statul folosea prilejul, propagandistic, pentru a demonstra superioritatea propriei oranduiri. Observati ca nu ma opresc la exemplul nostru, caci SUA procedau identic si acum continua acelasi traseu. Fireste, o chestie buna si oarecum igienica este de reperat aici: in loc sa se razboiasca inutil pe teren, statele ar face mai bine sa se ia la lupta sportiva, pe terenul ingradit si dese(m)nat inainte, cu neste reguli, cu arbitri si alte socoteli! Dar de aici nu vine petrolul, nu se arata sferele de influenta, nu se desfac pietele agroalimentare!
Ca sportul, ca palestrica sau gimnastica, este deosebit de util, o stim de la vechii greci. Primii dintre modernii care au acordat o sansa miscarii au fost englezii, prin colegiile lor. De acolo deriva si fotbalul-rugby, ca mijloc de expresie, iar americanii, preluand in intregime sistemul englez, au dat si burse de merit sau scutiri de armata. Sigur ca intram aici si intr-o cultura a trupului, intr-o redescoperire a lui, dar nu suntem sociologi si nu ne aventuram mai departe de cat de tin curelele. Bagam de seama ca una este activitatea sportiva din scoala sau cea de masa si cu totul alta este profesionalismul gladiatoricesc, contorsionat politic. Miscarea de cu zi cu zi, de sfarsit de saptamana este un obicei normal, si din pacate cam pe cale de disparitie, al omului modern si postmodern. Spectacolele din arena si mai ales partidele oficiale de fotbal sunt transformate in adevarate corride umane pentru care se pregatesc, deseori tragand pe sfoara insasi viata participantilor la traficul cu mingea, armate de antrenori, psihoterapeuti, maseuri, functionari, medici, gazetari, oameni de afaceri si de influenta. Pentru toti astia, sportivul este un simplu cal de curse tesalat, bine hranit, bine odihnit, bine dopat. Dar si extraordinar de bine platit, chiar inuman de bine! Ce exemplu poti oferi tinerilor necopti la minte prin devoalarea parcursului vietii unor derbedei (de cele mai multe ori) proveniti din cele mai umile medii, ce ajung la sume astronomice cu care isi cumpara fotomodele (alte exponente ale exploziei si exploatarii mediatice, tot un fel de clone ale stasului unei epoci; cam cate sunt astea, o suta, o mie? Ce reprezinta ele fata de restul femeilor normale ce-si fac o cariera pe masura?), masini de lux si ceasuri foarte scumpe, ce arata de altfel aceeasi ora ca si alea la kilogram produse in Taiwan? Bineinteles ca nu voi fi intrutotul de acord cu unul dintre cei doi autori, cu al de propunea extirparea sportului de performanta dintre indeletnicirile omului actual. Mai mult, cred ca peste cincizeci de ani sau o suta, fotbalul va obosi el insusi si nu va mai fi atat de bine prizat, dar va aparea altceva, caci nevoia animalic-umana de circ nu va putea fi extirpata din cromozomii nostri. Iar exponentii sportivisti, oricate nunti exclusiviste, cu dansatoare pe mese si cu invitati pe spranceana vor face, ca semi-analfabetul Inastase (un mare performer in tenis, care a stralucit ca o coada de cometa!), tot nu ne vor reprezenta, ca embleme, ca herb, ca scut decat pentru popul aplauzitor! De pretutindenea!