Mitocanul (de la metóc, metócuri, s. n. – 1. Manastire dependenta de alta. – 2. Resedinta calugareasca in afara manastirii. – Var. metoh, mitoc, metoace.Mr. mitohe. Ngr. μετόχι, partial prin intermediul sl. metochĭ. – Der. mitocan, s. m. (badaran, nerod, natarau; mojic, grosolan), dupa Filimon de la un metoc sau resedinta din Bucuresti, din cartierul Dealul Spirii) este tipul cel mai raspandit pe suprafata Romaniei si tinde sa copleseasca si sa se cuibareasca si pe postatele statelor dimprejur. G. Calinescu spunea ca noi, multa vreme, nu vom scrie decat despre ioni, Ioni adeca, de-ai lui Rebreanu. A poposit apoi alde Moromete ca sa-l coboare, dupa parerea me, caci daca Ion al Glanetasului are energie, un scop, o dorinta de a trece in alta categorie sociala, este activ, nea Ilie de pe buza santului si din praful poienii fierarului Iocan, un fel de Vulcan de ulita, fenteaza administatia, familia, adunarea, nu are pic de energie, este pasiv si nu intelege nimic din vremurile care se apropie. Amandoi sunt niste esuati, niste infranti, dar unul cade rapus, ca in orice lupta ( ce-i drept, lovit pe la spate ! ), iar celalalt, mai rau, e parasit si lasat de izbeliste de copii.
Imi spunea un amic, psihiatru de profesie si hatru de meserie, cum ca dupa anul de pomina 1990 cazurile de paranoia au crescut cu patru mii la suta, mult mai mult fata de productia de schizofrenici pe cap de locuitor ! Suntem un neam talentat, dar si plin de el, de sine, inde sine ! Si care vrea sa para mai mult decat este. Ne pricepem la toate, de la vladica si pana la ultimul parchetar, care iti da indicatii in orice domeniu ! Si nu recunoastem gresalele noastre. Nu vedeti cum politrucii de cafine de se rostogolesc gaunos pe micile ecrane au solutii la toate cele ? Nu vedeti cum toti intelectualii nu accepta contraziceri, nu bagati de seama cum toti actorii si analistii nu spun decat monologuri cu fata la perete ? Nu vedeti cum toti meseriasii si salahorii, cum se intorc de pe unde robotesc in conditii mai mult sau mai putin umilitoare, direct in gipane, adica masini 4 ori 4, se aburca. Nu vedeti cum Harstinel, un fel de actor-corp ansamblu, in ciuda netalentului sau proverbial si a bunului simt, a sarit peste rand la schimbarea de piese pentru sale, in vivo, si acum peste cal cu diploma de neparticipare la nu’s ce deranj stradal ? Cu atat mai mult cu cat se zice ca se infigea pe listele pentru accesul in CC al PCR in ’89 ? Sau „nefasta” (vorba luata de la prietenele mele de fb) unui gestionar de la magazinele Uimirea are tupeul sa ceara sa-i platim noi divortul, intretinerea si lemnele?
Dupa mine, revin, persist si semnez, nu tipul de Ion sau de Moromete, ruralul patimas sau indaratnic-mucalit ar fi cel mai reprezentativ pentru proiectiile noastre simbolice, ci acela al lui Dinu Paturica si al seriei sale, din care Mitica ar fi cel mai rasunator. Nu cred ca a fost cineva deosebit de atent si nici nu cred sa-i fi dat prin cap cuiva sa studieze personajul romanesc in literatura straina. Chestie de imagologie, altfel zis. In Balbecul proustian apare un fel de director de hotel prostut, unsuros si cabotin, la un umorist ca Alphonse Allais apare un baron ce fusese pedichiuristul reginei Romaniei, Carmen Sylva, care facuse o imensa avere din asta pretioasa indeletnicire si care se mai si numeste Lagourde – unde gourde inseamna dovleac, plosca sau, pur si simplu, prost sadea ! „Sezi frumos, ca te vede madam Carol”, nu remarca genial Caragiale ?! La Paul Morand, bun observator al moravurilor bucurestene, apare un Nicu Petresco, studinte in filosofie la Sorbona ce, pentru a-si plati studiile, o face pe soferul americanilor celor plini de ei si de bani. Si Erich Maria Remarque are un personaj feminin nascut dintr-o mama romanca etc. Asadar, in general, personaje simbolice, usor exotice si cam Paturici ! Adeca, altfel spus, oamenii cu care strainezii sau strainetii veneau in contact.
De unde vor fi venit asemenea aprecieri ? Pai, cum de unde, de la noi si de la racilele noastre, de la noi si de la deraierile noastre comportamentale. Uitati-va la alde noi : toti vor sa para ceea ce nu sunt, poate repet, vor sa mimeze ceea ce au vazut la altii sau in filme, doar un moft, comision si un spert, ciupeli, coane ! Orgoliu de fabula de La Fontaine, el crede ca-i diadema, dar nu-s decat neste papuci vechi, soiosi, de ofiter acoperit.
Daca vom defila mereu cu de-astia, Basaul, Vidanjeanu, Urdea, Loredana, Bonica Marladeanu si multe alte rasuri, nu trebuie sa ne facem iluzii ca nu dam bine la poza, in Evropa!