Înmuiată rău în ridicol secvența aia cu taraful de pe scena Ateneului și cu clătinatul din cap al unor impiegați afoni! Măi, Leană, măi! Morgă și eleganță canalieră. Autorele tâmpeniei groase poposită direct din canalia de uliți este Ciulian Chiufu, un debil oarecare. O brută magnifică aflată mereu scrofulent la datorie și cu mintea împământată. Cu de-alde de-ăștia mai năzuim și la Șenghen?
După intrarea în NATO şi după trecerea la o armie, vezi Doamne profesionistă, am auzit de la bunul meu amic, bietul Sorin Preda, dedat la treburi bisericeşti, cum că multe cazărmi dezafectate s-au transformat în mănăstiri. E destul de trist şi destul de aproape de Dino Buzzati, „Deşertul tătarilor” sau de cartea lui Kadare, „Generalul armatei moarte”. Ce chestie, din aplicaţii şi exerciţii de front să dai în bisericeală, schimbând hainele singurătăţii, precum generalii Bizanţului!Așa se explică dezastrul mental al unui nene rotund ca un director de combinat de creșterea porcilor care vrea revelație la gamelă de la popa Cleopatra. Acum, când orice ordonanţă, maistru melitar ori plotoner devine general de popotă, te umflă râsul. Am ajuns o naţie de profesori universitari şi de generali, mai avem puţin şi, vorba unui prieten,mai avem la un colț și dăm drumul la mareşali. Nu va mai fi cinesă ne tragă ciubotele, cine să poarte războaiele şi cine să iasă la tablă.
Ei bine, iată cadrul de azi : Ziua Naţională. De când a fost fixată pe 1 Dechemvrie, pare un soi de parastas. Nu că nu ar fi bine aşezată şi că i s-ar potrivi un imn mai acătării, cum bâiguie toţi nechemaţii. Fireşte, data respectivă poate ofensa pe alţi vecini, dar orice dată istorică ofensează o anumită parte de istorie a altcuiva, orice independenţă e o desprindere de ceva, aşa după cum orice imn se referă la un moment presupus înălțător. Singura dată care ar putea concura cu acest început de decembrie ar fi 9 Mai, declararea neatârnării. Altceva e enervant acilea: nu sclipeşte aerul de sărbătoare, totul este împotmolit, magazinele sunt deschise, lumea nu se îmbracă frumos şi nu iese la luminaţie sau la preumblare, iese să huiduie, că tot nu este nicio oprelişte.Mai e apoi şi un prilej de înfoială în pene uşor fanată, la care se adaugă un fel de pomană înghesuită de somnambuli răbufniţi din Brueghel, mânată de politruci ce se rostogolesc zâmbind rumen, pe uliţă, ca zarzărele. Ciocan cu păsulă, capricii și artificii. Capricii de Goe și de Șpagamimi.
Apoi, vin comentariile televizionate ale unor onor. specialişti. Vorba asta, specialist, -ă,s-a acoperit de atâta glorie de noroi mediatico-teleptual, încât cred că va deveni ceea ce a fost haznaua împărătească şi ce a ajuns. De-o pildă, bunioară, câte un colonel sau vreun alt răcan pe puncte şi câte un altul acoperit deshamă,musai alături de Adenom Puișor împreunaţi la microfon, plotoanele şi grajdurile armiei naţionale, sfârtecându-le cu explicaţii de bălegar.
Vin, în sfârşit, şi telegramele de felicitaţiune de prin toate părţile. Astea, nu ştiu dacă s-a gândit cineva să facă un studiu serios,nuar trebui să se coşcovească în zadar, căci ele reprezantează un barometru de stimă. Bunioară, cea mai răsunătoare telegramă cred că este aia adresată lui Nea Nicu de Dali, cu ocazia reinstaurării sceptrului prezidenţial în 1971. Şi ne mai facem că plouă când dăm bâca, ba chiar ne lăudăm peste poate, cum e în cazul firitisirii pornite dinspre Casa Bianca, unde gestionarul de colo, pedejeul lui Empire, nu a catadicsit să semneze nici măcar o circulară banală pentru responsabilul de scară de bloc din microraionulnostru. Râsul curcilor plouate din abundență.Amu’ fuse trimis un fel de mandatar sau majordom care scrijeli ceva pe sait sau feisbucă. Bine, nici alte mari puteri, chiar dacă îţi dau vreo șepcuță de pamplezir, nu te cheamă la sediu, ţi-o dau peste gard, ca bacșiș.
A reînceput TVR Cultural. Nu mai țin minte cine l-a oprit, dar binefăcuse. Aceleași prafuri, același buletin agricultural, aceleași filme de nota 2, aceiași invitați și moderatori de nota 3, aceleași țățisme. Nici pe alte canalete nu-i altfel, pe TVR Cluj e un nene care nu știe să citească, nu știe literele, o avea invitată pe D. Ruști și se vedea clar cănici nu-i citise cartea apărută prin cutare fundație. Cartea e grea, micimane, la propriu, cântărește!
Să dăm cu VAR. Prostia asta care întrerupe hazardul sper să fie doar un experiment. Și cu el și fără el tot aia e. DeepBlue este/era o mașină scoasă de IBM care-l sorcovi pe Kasparov în 1996. Să zicem că la șahinșah îl înveți pe alde Robotescu să behăie cele 20 de variante de deschidere cu ăle 361 de la mutarea a doua și tot așa. Spre știință, la GO,pentru prima mutare ai 400 de variante, iar pentru a doua ceva mai multe, 130000! Și hai tot așa, și harașa, cred că omul e mult mai vioi, poate face o greșeală de să-l scoață pe-ăla din priză și din țâțâni! După cum procedase Fischer și-l înghesuise în ceață pe Spasski, de se gândi 90 de minute la toate variantele și căzu stegulețul. La sfârșit, cică ar fi recunoscut Bobiță că greșise pătrățica!