Datorita flerului pe care il are Tache (a anuntat in „National”, de ieri, ca Gabriel Oprea vrea sa scoata din coma partidul lui Vadim), pot sa scriu si eu despre un subiect care se cam fasaise.
Baietii din sistem i-au suflat bine acestui Napoleon al polonicului. Partidele nationaliste au viitor, au chiar si prezent, ele devin deja o alternativa la Merkel si la UE. Si ce mare lucru pentru Oprea sa fie holograma afazica a lui Vadim, dupa ce a facut instructie cu Statuia Libertatii? Scuze. Oprea a sculptat Statuia Libertatii. I-a pus si baterii. Cand generalul de azepeuri (cei trecuti de 45 de ani stiu ce inseamna azepeurile) vine la New York, Statuia Libertatii il saluta de pocnesc gazele din azepeuri pana la Washington.
Poate ca va era dor de UNPR, aceasta rusine care uneste PDL al lui Basescu si PSD din perioadele Nastase si Ponta. O varza politica precum UNPR n-are corespondent pe planeta. Combinagii scortosi. Activisti de partid care saltau fonduri europene. Razboinici de popota ajunsi generali imobiliari. Si, in fruntea lor, cel mai caraghios, dar si cel mai lipsit de umor dintre ei – Gabita Oprea, un adevarat Napoleon al polonicului. Iar generalul nea Puiu Iordanescu (sa traiti!) e cel mai bun la gramatica din tot partidul.
Fiind atos, constipat la minte si la limba, incapabil sa ocoleasca ridicolul, Oprea este zevzecul important al carnavalului nostru politic. Acum, cand generalul care nu a tras nici cu prastia vrea sa se intoarca pe frontul mascaradei, trebuie amintite doua fapte de vitejie neglijate dupa ce a dat noroc cu Obama, folosindu-se de bratul lui Basescu. Pe vremea cand statea la bloc, Oprea isi umpluse usa apartamentului cu placute pe care erau inscriptionate demnitatile. Maretului conducator de doctorate ii ridica probleme pana si cel mai simplu acord in limba romana, dar titlurile universitare si gradele militare curgeau de la vizor pana la pres. Asta a fost prima intamplare din ciclul eroic.
A doua e si mai tare. A avut loc pe vremea cand Nastase era premier si mi-a istorisit-o un fost consilier si prieten al acestuia. Consilierul se afla in biroul lui Nastase. In timp ce vorbeau, l-a sunat nevasta. Omul a raspuns, nu se formaliza, chiar daca in fata lui statea seful guvernului. Femeia a inceput sa-i povesteasca o chestie casnica, dar se exprima in viteza. „Ce e, draga, unde esti si cine te grabeste asa?” „Sunt la coafor si a zis patroana ca la ora doua nu trebuie sa mai fie nicio clienta aici, pentru ca vine sotia lui Gabriel Oprea si vrea sa fie singura in tot salonul.” Consilierul a luat foc. „Nu te misti de acolo, tragi de timp, mai faci o pedichiura, o manichiura, nu ma intereseaza, dar, repet, nu pleci nicaieri!” A inchis si pe urma i-a spus lui Nastase: „Vezi, Adriane, de-aia ne uraste lumea!”