In titlu am dat-o pe repede – inainte. Varianta lunga ar fi lume foarte multa, dusuri destule, dar prea putin folosite.
Daca mergeti de vineri pana duminica prin zona Cazino – Mamaia sau prin Centrul Vechi al Constantei, puteti sa faceti urticarie. Cu orice parfum v-ati da, tot a carne tocata si judicios condimentata veti mirosi. Sus acolo, pe statuie, chiar si Ovidiu a prins un damf de mititei . Si daca va uitati atent la el, mai are putin pana isi va scoate mana dreapta de sub falca, pentru a o intinde spre un ospatar . “Pustiulache, adu-mi doi, cu mustarul aferent!” Pe vremea lui Ceausescu, Ovidiu avea in fata o pravalie unde turistii stateau la coada, ca sa ia covrigi si braga. Scapat si el de comunism, Ovidiu are azi mai multe variante. In jurul lui se organizeaza tot felul de festivaluri (al hamsiei, al saormei cu de toate), asa ca poetul se poate bucura de toate ofertele Orientului, ca sa nu ne mai faca barbari.
Sambata seara, o prietena de familie a vrut se sinucida. S-a gandit sa se arunce din celebra si inutila telegondola din Mamaia. Masinaria care survoleaza – ce verb pretentios am ales! – zona Cazino – AquaMagic este inutila din punctul meu de vedere, dar de produs, inca produce bani. Prietena mea a nimerit in telegondola cu doi tineri dintr-un judet aflat la granita cu Dodon. Duhneau incantator, doamna chiar a vrut sa –i intrebe “ba, baieti, dar macar cu apa de Mare ati incercat sa va deparazitati? Cel putin teoretic, contine iod, mai aveti o sansa!” N-a putut sa-i indrume prin spatiul cosmic al igienei elementare, pentru ca ascultau la casti o muzica imbietoare, de robot la firmele de taximetrie, cand te pune tanti dispecer in asteptare. Ca sa-si bata joc de englezi, francezii spun ca acesti “roast beef”, cand vin pe coasta de Azur, au culoare de sobolani, iar cand pleaca – de raci morti. Comparatia cu sobolanii si racii functioneaza si la noi, dar nu la nivel cromatic, ci in planul mirosului.
Dupa ce prietena mea de familie a coborat din telegondola, am calauzit-o prin aglomeratia de pe faleza. Carciumile – aproape goale. In compensatie, era inghesuiala in fata lor. Si se auzea vocea lui Nelu Ploiesteanu, care este, intr-adevar, inegalabil. E un sasait nemuritor, Ion Cristoiu pare profesor de logopedie pe langa Nelutu Ploiesteanu. La o masa, deloc retrasa, ci de barosan, statea un prietenar de-al meu, din tinerete. Era cu doua golanci si nu le discrimina. Le pipaia si le pupa pe gura, pe amandoua. “Vezi cu cine ma duc io <<pe camera>>? Mi-am luat si plapuma, si saltea!”
Ultima problema. Pe plaja din Sudul Mamaiei, de la Parc pana la Cazino, e mizerie si nu stie nimeni ce sa faca. O solutie ar fi, dar eu sunt umanist. Un dictator, insa, ar ineca primele trei randuri de sezlonguri.