Într-o Uniune Europeană în care președinții de stat nu mai au nicio putere, progresista Ursula s-a crezut „Mareșal-șef”, vorba personajului feminin din „Scaunele”. În piesa lui Eugen Ionescu se vorbește chiar și despre un doctor-șef. Ăla e soțul Ursulei, comerciantul de medicamente. Mareșalul-șef Ursula a scos colții spre Italia și Italia i-a răspuns că nu se sperie de o ursoaică bătrână care nu poate să emită mai mult decât un ham-ham de pechinez. Italia a împânzit Europa cu statuile Lupoaicei.
Dar ce convingător vorbea Ursula despre „creșterea standardelor anticorupție”! În traducere (a făcut-o Tache, în „Național”), dacă îți spui părerea despre un progresist trebuie să fii tratat ca un hoț. Dar dacă își permite cineva să zică despre soțul Ursulei că și-a tras bineeeeee de toooot cu Big Pharma? Acel impertinent ar merita să fie condamnat cu executare pentru că i-a jignit pe vânzătorii de vaccinuri. Și totul împachetat în lozinci ca „economia gri”. Nu știu cum o fi economia gri, dar ce fac suavii comercianți de arme și de medicamente se cheamă economie kaki.
Ca să o jignească pe Ursula, mulți au comparat-o cu Ana Pauker. Fără îndoială, tovarășa Ana și tovarășa Ursula au detestat și detestă Europa Națiunilor, dar tovarășa Mareșal-șef iese prost și din alăturarea asta. La începutul anilor ’90, Vartan Arachelian a publicat o carte de confesiuni ale lui Corneliu Coposu. Pe vremea lui Carol al II-lea, Coposu a fost închis trei luni pentru les majestate. La închisoare a cunoscut-o pe Ana Pauker. Fiind un gentleman, Coposu s-a dus să vadă celula unde stătea Ana Pauker, „celula era deschisă, bineînțeles”, și a întrebat-o daca are nevoie de ceva. „Nu putea fi numită o femeie grațioasă, avea o oarecare duritate în priviri și în gesturi. Mi-a mulțumit frumos, mi-a spus că nu are nevoie de nimic, totuși i-am dus niste portocale, prăjituri, m-a rugat însă să-i trimit o scrisoare la o adresă oarecare și în plus să i-l procur pe Proust. Voia să controleze ceva. (…) Avea o cultură livrescă foarte bogată. Timp de o lună, cât a fost depusă în etapă la penitenciarul din Cluj, am discutat în repetate rânduri probleme politice, probleme economice. O contraziceam de pe pozițiile mele, nu se lăsa combătută și avea argumente la îndemână pentru a suporta un dialog în contradictoriu.”
Când a ajuns la putere, tovarășa Ana nu l-a ajutat pe Coposu – din contră, a permis să fie batjocorit cel care i-a adus „madlene” în celulă – așa că ticăloasa nu merita niciun dram de milă. Dar mi-a plăcut aia cu Proust. În raport cu Proust, oamenii sunt de mai multe feluri. Unii (pe cale de dispariție) l-au citit pe Proust, alții au citit din Proust ori s-au lovit de Proust, foarte mulți au auzit de Proust și ar mai fi trotinetiștii, care n-au auzit de Proust, dar sunt fericiți, ei le știu pe toate. Cred că internaționalista Ursula doar a auzit de Proust și e fericită când vrea să pedepsească nu numai popoarele, ci și istoria popoarelor.