La Constanța s-au găsit niște monede antice, la șase kilometri în largul Mării, iar organele au cerut să se oprească lucrările de extindere a plajelor. Extraordinici, mare descoperire! La Constanța sunt mai multe relicve milenare decât milimetri pătrați zugrăviți de Iohannis și Bolojan în centrele vechi din Sibiu și Oradea. Vechi, vechi de tot centrele alea. Au câteva sute de ani.
Ignoranța organelor nu mă miră. Ignoranța presei – nici atât! Era suficient ca măcar câțiva ziarici să răsfoiască „Peninsula Misterioasă – incursiune în istoriile Constanței”, o carte – album de Doina Păuleanu.
„Nu este țară în lume care, într-așa îngustă întindere de pământ, să cuprindă mai multe monumente artistice ca Dobrogea”, scria, în 1855, Ion Ionescu de la Brad.
La sfârșitul secolului XIX, au început lucrările de amenajare a Portului. Zambaccian era copil și primele piese adunate de marele colecționar au fost niște tanagre – vase de lut. Pe promontoriul din Zona Penisulară, printre butucii galeriilor de viță de vie erau trepte milenare de marmură. „Scotoceam și eu țărmurile Mării, adunam cioburi de teracotă, bucăți de marmură, CÂTE O MONEDĂ VECHE, un gât de amforă sau un fragment de bronz, dar niciodată n-am avut norocul să găsesc un obiect de calitatea celor pe care le vedeam numai în vitrina bărbierului Aristide Gava”, a mărturisit K.H. Zambaccian în „Însemnările unui amator de artă”.
De la frizerul Gava cumpăra Mihail Kogălniceanu. Dacă ar fi trăit azi, Kogălniceanu ar fi fost arestat. Delavrancea și Kogălniceanu vorbeau așa: „am la Murfatlar lespezi cu niște sculpturi de-o finețe incomparabilă în stil greco-român”. Plus pietre cu inscripții de pe vremea lui Septimiu Sever și o poartă „cum aveau la Roma principii Orsini, Colonna, Massini și Barberini”.
În 1872, E. Isambert, membru al societății de Geografie din Paris, scria că „în Kustendje (Constanța, n.m), străzile sunt pline de bucăți cu inscripțiuni, coloane și sculpturi. Toate casele turcești, ruinate azi, au fost clădite din bucăți împrăștiate ale edificiilor vechi. Vezi aici o friză greacă ce servește de temelie unui zid roman; mai încolo, cărămizi romane servesc de trepte scărilor unei case turcești; iar piedestalul vreunui Împărat – poate – stă ascuns pe piața publică, între bălării sălbatice”.
Când s-a făcut linia de tren Cernavodă – Constanța, au fost scoase din pământ coloane de granit verde, basoreliefuri de pe vremea cruciadelor, tone de amfore sparte și blocuri de marmură gravată cu litere grecești.
Cum să oprești lucrările de lărgire a plajelor pentru că ai excavat din Mare niște monede? Zambaccian le găsea scormonind în nisip. Constanța nu-i Oradea, nu-i Cluj, nu-i Sibiu, unde niște primari au zugrăvit câteva clădiri vechi de câteva sute de ani. Constanța e orașul unde a sfârșit bimilenarul Ovidiu.
Ați găsit monede la Constanța? Extramorocar! Eu am găsit și câteva bancnote în Mare. Intrase un prost cu banii în short. 80 de lei. Am întrebat: ai cui sunt, ai cui sunt? N-a răspuns nimeni. Deci erau ai mei. N-ați găsit cumva și apă în Mare? Am un pont pentru voi: în Mare puteți găsi și hamsii.