24 noiembrie 2019. Așa am scris în „Național”.
„Domnule Oscar Han, domnule Tudor Vianu, monumentele nu se fac cu bani, se fac cu entuziasm!” Astfel a vorbit avocatul și gazetarul Ioan Roman, în anii ’30 ai secolului trecut, când elita culturală a Constanței a hotărât să-l omagieze pe Eminescu pentru „Mai am un singur dor”. „Absența locului de îngropăciune poate fi compensată printr-o statuie”. Și cu „inocența frumoaselor cauze”, Ioan Roman și Comitetul Pro Eminescu au început să strângă bani pentru statuia Poetului, de pe Faleză. L-au rugat pe primar „să perceapă taxa de un leu de la toate băile din oraș și din Mamaia”. Iorga și Sadoveanu au ținut conferințe pentru strângerea fondurilor. S-au implicat (încurcând și apoi descurcând lucrurile) Academia Română, Portul Constanța și Regele. Aceasta este o parte din povestea statuii lui Eminescu, făcută de Oscar Han. Întâmplarea, descrisă pe larg, se găsește în „Peninsula Misterioasă – incursiune în Istoriile Constanței”, scrisă de Doina Păuleanu. Volumul, apărut în condiții grafice demne de Uffizi, trebuie citit și admirat ca o carte – album”.
În ultimii ani, când ajungeam de Crăciun la Constanța, prima vizită o făceam doamnei Păuleanu, directoarea Muzeului de Artă. Restaurase și Casa Pariano („Muzeul Jalea”), se lupta pentru Muzeul „Dinu și Sevasta Vintilă” din Topalu, un muzeu care nu are corespondent artistic și valoric în spațiul cultural românesc – tablouri de N. Grigorescu, Andreescu,Tonitza, Pallady, Luchian, Ressu, Ciucurencu. Am scris și un text, pe temă, în „Național ( https://www.național.ro/răzvan-ioan-boanchis/constanța-e-la-un-pas-să-piardă-tablouri-de-zeci-de-milioane-de-euro-583144.html ). Robert Turcescu, pe atunci deputat de Constanța, l-a transformat în interpelare parlamentară. Cred că fost pentru prima dată când nu m-am aprins fiindcă n-am fost citat. Era pentru „inocența frumoaselor cauze”.
Pe 23 Decembrie 2020, în fața Muzeului de Artă din Constanța a fost dezvelită Statuia Reginei Maria, realizată de Oscar Han, în 1932, pentru Balcic. Din 1940, Statuia Reginei a stat în magazii și prin beciuri. Astăzi, e unde trebuie, iar inițiativa a aparținut tot doamnei Păuleanu, care n-a mai apucat să asiste la ceremonie. S-a prăpădit chiar pe 23 Decembrie și are o fotografie comemorativă în pandant cu Regina. Mai e nevoie de o statuie în fața Muzeului de Artă.
Iar la câteva sute de metri mai jos, pe Faleză, lângă loja de diamante și cupru a valurilor, Eminescu se află pe singura lui proprietate din România. I-au dăruit-o Oscar Han și Constanța secolului trecut.
Pe țărmul „Peninsulei misterioase”, aurora Crăciunului s-a iscălit Doina Păuleanu. Era o cupolă de jar împrumutată de pe Palatul lunii iulie.
