Tudor Octavian a povestit ca o doamna in varsta l-a prezentat, fara intentia de a-l ofensa, altei pensionare: „domnul Tudor Octavian, discutionist la televizor”. Mi-am adus aminte, imediat, de o intamplare cu un fost boxeur, actual interlop. Ne-am intalnit la o cafea cu un coleg de-al lui. Tot tuns scurt, tot la 120 de kile, tot tatuat.
Foarte ceremonios, luptatorul care a dat ringul pe bataia de strada i-a spus prietenului sau: „domnul e Razvan Benches, anchetator sportiv”. Si eu am scris despre nu stiu cati ca sunt numaratori de cornere, cantaciosi la parul pubian, supozitoare culturale sau vorbeti de televizie, asa ca si el, si altii au dreptul sa-mi poceasca numele, sa ma faca anchetator sportiv si chiar mai rau. Nici curajosii anonimi care injura pe site-urile ziarelor si apoi se ascund sub chiuveta nu ma deranjeaza. Daca gasesc timp sa ne balacareasca fara sa se aleaga cu ceva, inseamna ca nu ii plictisim.
Dar nu toata lumea gandeste astfel. Plesu i-a ironizat, in „Dilema veche”, pe administratorii forumului „Adevarul”, iar Cristoiu a promis ca va da in judecata patronii site-urilor unde e tavalit de ilustri necunoscuti. Dupa ce treci de 60 de ani, vanitatea ar trebui sa capituleze in fata intelepciunii. Niste insulte venite din neantul netului nu au cum sa atinga, darmite sa clatine o reputatie. Burtoiul calculatorului converteste expresia (atribuita unui numar atat de mare de scriitori, incat nu mai stii pe care sa-l pomenesti) „calomniaza, calomniaza, ca tot ramane ceva!” in „calomniaza, calomniaza, ca pana diseara nu mai ramane nimic!”. Cristoiu, cel putin, s-a suparat aiurea. Chiar daca i-ar zice aia „maestre, esti genial!”, el tot sarguincios si netalentat va fi.