1. Masa de Crăciun sau de revelion între prieteni e o capodoperă. Funcționează pe schema ”pe cine bârfim? Că suntem toți aici. Să așteptăm să plece primul! Îl înjurăm zece minute și pe urmă ascultăm un colind, ca să ne emoționăm în grup!” Luați individual, suntem răi. Ne-am înrăit după revoluție. Funcționăm pe principiul ”urăște-ți aproapele!” sau măcar ”invidiază-ți vecinii, colegii de serviciu, prietenii, șefii, subalternii, rudele! Și fă-l hoț pe ăla care are mai mulți bani decât tine.” Nu e mai deștept decât tine, cum să fie? E mai hoț, sigur că da! Dacă nu-l dai și în primire, n-ai făcut nimic. Turnătoria e zenitul urii.
2. Ca la fiecare Crăciun, bucureștenii și-au iubit aproapele între două sarmale, iar unii, fără a fi bogați, și-au făcut între ei cadouri mai mari decât leafa. La un mall, intrarea în parcare era supravegheată de o firmă de badigarzi, care montase jaloane – ”poftiți pe banda asta!” Un observator mai bun decât mine al fenomenului a scris că e pericol mare să nu-ți strivești copilul în ușile batante, iar scara rulantă a devenit mai primejdioasă decât trotinetarii care merg pe contrasens și rup oglinzile laterale ale mașinilor. Bineînțeles că nu puteau să lipsească reporterii de televizie. ”Ce ați cumpărat, ce aveți în cărucior?” Din fericire, un astfel de ziarici a dat de o adevărată doamnă. O cucoană cu școala veche, nu vreo gornistă din Piața Victoriei. ”Stimate domn, chiar sunteți indiscret!” Panaramezul rămăsese interzis. El a învățat că a fi neam prost e o virtute a profesiei.
3. Presă din asta de sarsana au făcut toate posturile de știri. Plus ProTV, oficina aberațiilor progresiste. Combinația ProTV – USR e mai urâtă decât ora șapte a zilelor de luni.
4. ”Anul își ninge ultima filă/ copiii de țărani colinde ne spun/ și îl așteaptă pe Moș Gerilă/ să îl aducă pe Moș Crăciun.” Adrian Păunescu – tunet și fior. Comunist din arivism și patriot creștin, nu progresist furajat de oengeuri. Și astea nu sunt cele mai bune versuri ale lui PUBLICATE până în 1989. Marea lui poezie a scris-o înainte de 1973, anul în care a înființat Cenaclul Flacăra. A scris vreun intelectual băsescoid și, ulterior, trotinetar asemenea versuri pe vremea lui Ceaușescu? Normal că nu. Liicenii fac anticomunism la seral de 36 de ani. Spre deosebire de ei, Păunescu avea talent și când era lamentabil. Sigur, au versuri izbutite și parțial eclozații din Piața Victoriei. ”Unde-i Statul Paralel? Că vreau să mă mut în el!” Nivelul literar al distihului din 2017 e de grădiniță cu educatoarele în concediu medical. Acum, trotinetarii au descoperit Statul Paralel. Nu mai vor să se mute în el, nu mai are confort de penthouse?
