Ieri, si Boc, si Antonescu lansau indemnuri la unitate. Sigur ca da, personalitate au numai liderii!
Ceilalti, cu unitatea, aceasta forma evoluata a anonimatului, a strivirii, a neantului. Boc a vorbit ca un invatator de tara. A tinut (in Parlament!) o lectie de istorie de clasa a patra, cerand, cu tupeu, sa ne unim in fata crizei. Dragut. De cand asteptau batranii sa-si uneasca taloanele de pensie cu posetele Ralucai Turcan si cu imprumuturile la banci, facute si nerestituite de Boureanu. Mare om de afaceri, Viteleanu asta! Crin Antonescu a vorbit mai bine, la sueta cu presa a USL-ului. Stie sa mestece in borsul retoric, ce-i al lui e al lui, al gargaragiului. Daca ar fi mai harnic, ar putea ajunge un demagog de clasa. Exprimandu-se direct, simplu, pe intelesul autocarelor, a explicat care e marea realizare a USL. Doua partide si o televizie s-au unit de un an si — extraordinici, Antonescule, extraordinici! — inca nu s-au certat, desi asa anticipau dusmanii. Ponta si-a scos si el la inaintare mutrita de tocilar sugubat, care, in recreatii, isi ciupeste colegele de cur. Recunosc, insa, ca nu l-am ascultat. Cu el am alta problema. De fapt, nu o am cu el, ci cu Adrian Nastase.
Domnule Nastase, stiti ca va respect! Dar v-ati supara pe mine daca v-as da in judecata? De ce? Fiindca ati caricaturizat istoria Romaniei, zicandu-i „micul Titulescu” acestui mutunache arivist.