„Socialismul vine din Harlem și trece prin Bronx” – ce titlu reverberant! De la șapca proletară gri la șapca multicoloră pe care se încrucișează nume de echipe de baschet și de firme de fast-food.
Participanții la revoluția în adidași furați au uitat că Religia, democrația și capitalismul din Nord au abolit, în SUA, întâi sclavagismul și apoi rasismul. Acum s-a ajuns la Abolish Whiteness (tocilari pistruiați au scris pe pancarte că nu mai suportă „privilegiul albilor”), s-a făcut pasul de la Black Lives Matter la Black Trans Lives Matter, iar cel mai gingaș mesaj este „Salvează o viață, ucide un polițist”! Lozinca „Poliția ucide!” e depășită. La ce vă duce cu gândul „Poliția ucide”?
În lumea de azi, dacă o familie alcătuită din tată, mamă și doi copii e bătută și jefuită sau dacă șapte migranți violează o bătrână din Germania – presa expediază știrea la „și altele.” Și nu se mai scandalizează nimeni.
La noi, dacă un politician sau un om de afaceri care deranja establishment-ul e trimis la închisoare pentru infracțiuni nonviolente și vag dovedite – acel om rămâne cu stigmatul de „pușcăriaș” și după ce își ispășește pedeapsa. În America postcapitalistă, postindustrială și postapocaliptică, domnul George Floyd, borfaș de meserie, e desenat pe ziduri, cu aripi de Înger. Floyd cel cu mai multe condamnări decât ani de școală a fost beatificat în graffiti. Lupta de clasa a învins numărul claselor absolvite. Așa se definește marxismul. Doar clasele „exploatate” au voie să fure. În Țara Concurenței, „favorizații societății”, „capitaliștii veroși” au pierdut lupta cu plebeii refuzați. Acest lucru se petrece la o sută și ceva de ani după revoluția bolșevică. Domnul George Floyd este un Înger, potrivit misticismului ateist.
Misticismul ateist reprezintă oximoronul suprem. Domnul Floyd a fost un infractor, dar trebuie să-l iertăm, analfabetul Floyd e lângă Villon, Cellini și Caravaggio. Cumințenia poluează creativitatea, ce naiba! Am scris și ieri despre harababura istoriei. Dacă Floyd murea la pârnaie, în urmă cu zece ani, familia ar fi aflat că a mierlit-o în ambulanța care îl ducea spre spital sau că a fugit de sub escortă.
Nu știu de câte ori a fost România înaintea Americii, în vreun domeniu, și n-am chef să o luăm de la capăt cu Brâncuși, Nadia Comăneci și mai puneți dumneavoastră două-trei nume. Dar poeții noștri proletcultiști au anticipat America de azi. Să mai spuneți că revoluția din America nu e comunistă! Pe vremea lui Stalin, vițelul liric Radu Boureanu ii ataca tăurește pe „imperialiștii și exploatatorii americani”: „La New York totul e frumos, / nu sunt copaci și nu sunt ciori,/ Doar negri în spânzurători/ Din Oregon până-n New Jersey./ Dar steagul roșu e un far/ Călăuzindu-și luptătorii/ Ce vor stârpi asupritorii./ Cu sufleteasca lor pelagră./ Și nu va mai afla hotar/ Culoarea roșie și neagră”. Ați reținut ce găsiți pe șevaletul revoluției din SUA? „CULOAREA ROȘIE ȘI NEAGRĂ”. Da, „la New York totul e frumos”.