Va prezint un text din cartea „Nemernicii supremi”.

Cristian Tudor Popescu si-a dorit mereu sa se infiga in istoria literaturii. A reusit, inca din 2004. N-a intrat ca scriitor, ci in calitate de incasator, dar e bine si asa. Ce s-a intamplat, de fapt? Campionul de tenis de la Jocurile Paralimpice ale ziaricilor a iesit la fileu cu un articol despre Nichita Stanescu. A luat niste poezii mai neizbutite, scrise la ore tarzii, pe servetele si a intrebat „unde e lirica in aceste siruri?”.

Ghinionul lui a fost ca de partea cealalta a fileului era un titan cu o deschidere a bratelor si a metaforei pe care nu putea sa o masoare nici Dumitru Tinu, specialist in cifre si in manevre. Pe titan il chema Fanus Neagu. Nea Fane s-a apucat sa-l tavaleasca pe Popescu prin toate fluviile si oceanele pamfletului. Fluviile si oceanele aveau ca afluenti ceva flegme si multa urina. A publicat articolul in „Literatorul”, dar si in „Jurnal cu fata ascunsa”, jurnalul romanului „Asfintit de Europa, Rasarit de Asie”. Asa ca ti-ai atins visul, Popescule! Ia de aici: „Chipul scarbei labartat in mocirla de porc a piftiei se numeste Cristian Tudor Popescu”. Sange, curge sange, i-a dat borsul ozenistului! Cheama-l pe nea Fane, ca sa-l anchetezi, la Clubul Roman de Presa si reclama de la Stat! Mai departe: „Fartangau de pripas al adevaratelor pasari de prada, criticul (ad-hoc) de poezie nu este decat o aschie de cosciug invelita intr-un petic de giulgiu, mascarita de muste si pastrata intr-o sticla de bors”. Ce-ai patit, Federer de fundul curtii? Doare rau, nu? Mai avem, n-ai scapat. „Talent scriitoricesc aproape nul, mai degraba un abces nechiuretat la timp”. Ohohoho, Stapanul te-a impachetat in cuvinte, inginerule, surubarule! Hai, finalul, ca mi s-a facut mila de tine „Il asigur ca ori de cate ori va iesi la drumul mare ca sa pocneasca in podul palmei sau de caramida fruntii pungi de hartie despre care el crede ca fac ca tunul in loc sa mearga sa se spovedeasca semenilor sai din tufisurile si boschetii de mahala jegoasa, se va gasi cu siguranta cineva care sa-l izbeasca in tampla cu mistria adevarului care nu a fost niciodata scanteie”. Sarut mana, nea Fane! Hai sictir, Popescule! Am inteles ca acum lucrezi la un site. Astea sunt bune, ca mai comanzi una-alta, pentru acasa. Adu-mi si mie un sac cu cartofi barbieriti, dar vezi sa nu-ti amesteci capul printre ei. Nu trebuie sa-ti fie rusine ca servesti la domiciliu, din moment ce ai fost, vreo 10 ani, comis voiajorul abominabilului Dumitru Tinu.