1. Domnul Klaus Iohannis, poet româno – neamț în viață, a umblat la metaforă. „Virusul vine cu noi și la Mare, și la munte”, ne-a iluminat Goethe de pe Cibin. Mă pricep și eu puțin la poezele. Sigur, mai am până la sasul elocvent ca un Trabant. Așa, de încălzire, două versuri albe. „Lupta anticorupție te bagă la pușcărie și dacă ești nevinovat.” „Orice acțiune din timpul vieții noastre poate fi instrumentată ca dosar.” Și acum ceva cu rimă. „Să ne trăiască toate găștile/ care au importat măștile!/ Uite acuși, acuși, acuși/ vine un stoc nou de mănuși!”
2. E începutul lui iulie. Cam pe vremea asta trebuia să se termine Campionatul European de Fotbal. Iar stadioanele noastre tot nu sunt gata. Sunt convins, foarte, foarte convins că federația a încercat să sensibilizeze Statul, dar a avut ghinion. Oamenii din FRF se și pricep la fotbal. Au descoperit calculatorul înaintea mingii, dar dau și cu stângul, și cu dreptul de la Maradona în sus. Adică apasă pe tastatură și cu arătătorul mâinii drepte, și cu arătătorul mâinii stângi. Tot eu să-i salvez. Băieții pot să bage argumentul „de ce vă grăbiți? După Campionatul Mondial de Fotbal din 1938, următorul Mondial s-a jucat în 1950. După Olimpiada din 1936, următoarele J.O. au fost în 1948.”
3. Vom lucra online. Facem turism și construcții de acasă.
4. Am o admirație în perpetuă decolare pentru moraliștii care spun „s-au dus toți inconștienții la Mare și nu mai putem noi să mergem în Grecia!” Culmea e că și acești panaramezi responsabili pun, pe centurile de socializare, poze cu ei de la Mare. Cu ce sunteți voi mai buni decât alții? Poate că voiam și eu să mă duc în Sudul Franței sau în Italia, fiindcă Grecia nu mă mai interesează din 2005. Dar am prieteni care insistă să merg cu ei în Grecia. Un domn mai experimentat și mai bine pregătit din toate punctele de vedere mi-a zis să uit de Grecia.
5. S-a supărat doamna Clotilde Armand pentru că pe strada Roma, unde am înțeles că locuiește dumneai, a apărut un șantier și e gălăgie. Urmașa lui Haussmann a sunat la poliție, a reclamat, a făcut și o conferință de presă. Ce simpatică e istoria! În prima jumătate a secolului trecut, în acel cartier boieresc – dar la câteva sute de metri mai încolo – s-a întâmplat o istorioară din aceeași categorie. Elena Lupescu, metresa Regelui Carol al II-lea, stătea pe Aleea Vulpache, foarte aproape de Palatul lui Max Auschnit (azi al lui Gigi Becali). Peste drum, Institutul de istorie, condus de Nicolae Iorga. Administratorii institutului au cumpărat lemne pentu iarnă și au chemat niște muncitori să le taie, cu un utilaj forestier. Lupeasca s-a supărat și l-a sunat pe Iorga. „În curtea dumneavoastră face gălăgie o mașinuță, o jucărie de tăiat lemne. Și mă deranjează.” Iorga n-avea umor, dar replica asta i-a ieșit. „Stimată doamnă, mașinuța dumneavoastră, jucăria dumneavoastră deranjează toată România!”