Statistica aia cu România pe ultimul loc din Europa la consumul de săpun e mincinoasă din start. În țară mai suntem maximum 15 milioane, așa că împărțirea la 18 milioane e cel puțin tendențioasă.
Și cine vinde săpun și alte cosmetice? Corporațiile care raportează vânzări mai mici și plătesc impozite pe sărite, dar au tupeul să amenințe că pleacă dintr-o țară care e duty-free pentru ele. Pentru multinaționale, România e ca Sulina de pe vremuri, dar la Sulina auzeai vorbindu-se suedeza sau portugheza.
Populația rurală dă media în jos, dar nu înseamnă că țăranii sunt (toți) nespălați. Folosesc săpun din grăsime animală, făcut în curte. Întrebați-l pe ziariciul obtuz Cartianu. El vă poate confirma, deși l-a evitat. Dar cred că a încercat cu bălegar.
Românii citadini – nu mai amintesc despre românce – sunt mai îngrijiți decât locuitorii din multe capitale europene. Până la pandemie, oamenii sub 50 de ani din București și din celelalte orașe mari spărgeau pe haine și cosmetice între 10 și 40% din venituri. Asta-i statistica bună. Poate că am greșit cu 5%, dar și așa sunt mai riguros ca Pieleanu. Am cunoscut fete care își cumpărau cizme în rate, fiindcă acele cizme costau mai mult decât câștigau ele într-o lună.
Vă dau o altă statistică unde suntem cu adevărat pe locul 1. Avem cei mai mulți oportuniști. E o epidemie de oportunism. Am văzut filmul românesc „Neidentificat”. Bine făcut, nimic de obiectat. Subiectul? Un polițist blond, îngălat, plin de datorii, părăsit de iubită, și, în cele din urmă, criminal, îl asuprește pe un minoritar pe nume Bănel, care muncea să-și întrețină mama paralizată. Bineînțeles că Bănel moare, iar polițistul e anchetat la mișto.
Filmul e turnat în 2020 și se sincronizează cu scandalul Floyd, afroamericanul ucis de un polițist. Când se va vinde marijuana în farmacii, vom vedea capodopere despre trotinetiștii drogați din „Ilegalitate”. Filmele despre eroii comuniști, care tipăreau manifeste înainte de 1944, erau jucărie.
Voi încheia cu ceva pozitiv, deși nu e stilul meu. Simona Halep a dat un interviu și a spus că rockul e singurul gen de muzică pe care nu îl poate asculta. Bravo, Simona, e bine! Dar era loc și de mai bine. Cum să asociezi cuvintele „muzică” și „rock”? E ca și cum ai spune „m-a mângâiat un camion cu lanțul de pe cauciucul de iarnă”.