Targul de carte imi place si nu-mi place.
Imi place pentru ca la Romexpo isi lanseaza cartile si se intalnesc scriitori consacrati si debutanti. Talentati si netalentati. Asa se impart scriitorii, in talentati si netalentati, nu in onorabili si nefrecventabili, pentru ca posteritatea nu tine cont de propaganda. Anul asta, toti au fost talentati. De asemenea, imi place Targul de carte pentru ca poti gasi multe edituri care scot carti foarte bune, dar nu ajung la cititori, fiind ocultate de cand Carturesti a devenit un fel de MegaImage a librariilor. Nu imi (mai) place si ocolesc Targul de carte din 2012, cand l-am vazut pe Victor Ponta ghidonat printre standuri de barbosul cu portjartier Remus Cernea. Iar lansarile de la Romexpo nu mi-au placut niciodata. Ultima data am participat la asa ceva in urma cu vreo opt ani. Scriitorul – meserias si prieten drag. Invitatii – foarte spalati, persoane cu Larousse pe noptiera. Oameni fini, care nu folosesc Wikipedia. Lansarea – o rusine. Criticii si autorul povesteau despre carte, iar printre amfitrioni si oaspeti treceau tot felul de cretini, care nu se sinchiseau, erau ca pe bulevard. Nu se intelegea nimic din ce spuneau vorbitorii, pentru ca mai erau o lansare in dreapta, una in stanga si inca paispe in spate.
Ala nu mai e targ de carte, e bazar de carte. Pana la urma, asta este menirea Romexpo. Imi aduc aminte ca, imediat dupa1990, acolo au inceput afacerile multi milionari de azi. Vindeau cafea si tigari cu baxul, in timp ce arabii plateau cel mai bun pret pe dolar. Pavilionul Expozitional s-a construit la inceputul anilor ’60 pe locul fostului Hipodrom si a fost inaugurat cand s-a incheiat cooperativizarea agriculturii, in prezenta lui Tudor Arghezi, care nu putea sa-l refuze pe Gheorghiu – Dej. Publicul – 11000 de tarani, cati sustineau comunistii ca au fost ucisi in 1907. Romexpo e o cladire circulara ca un circ, potrivita sa tina Iliescu acolo discursuri pentru mineri si primariile revelioane pentru pensionari. De unde atata Targ de Carte? Cum adica „Templul cartii”? E un bazar de carte si nu vad nimic jignitor aici.
La ultimul bazar de carte, un activist de presa mai obscen decat paparazzi, acestia fiind discreti prin definitie, i-a hartuit si agresat pe Adrian Nastase, Dan Voiculescu si Sorin Rosca Stanescu. Copilul e un Robespierre care isi sterge botul cu lenjeria murdara de urme de frana. Printre carti, chiar si lozincile trebuie sa fie subtile, in stilul sonetistului „singaporean” (de la vechea bodega Singapore) Tudor George. Cel poreclit Ahoe striga „Traiasca Uniunea Sovietica, care pe noi ne deretica!” La Tudor George, chiar si cacofonia avea farmec. In ceea ce-i priveste pe domnii hartuiti de catre micul scelerat consecvent – au gasit ce au cautat. Cand esti milionar, iti lansezi cartile la muzee, pe scenele unor teatre, la sediile unor fundatii gomoase ori la Capsa. Ce sa cauti tu, un om cu bani, la un bazar de carte? Vrei sa fii si milionar, si popular? Atunci trebuie sa afli ca popularitatea costa. „Profitariatul” (Petre Pandrea) nu are de ce sa se amestece cu lumpen – neoproletariatul.
Pe tefelistul dat afara din toate redactiile imi e sila sa-l tarnuiesc. Necunoscand poporul, mucosii frumosi si liberi nu inteleg ca, pentru romani, justitiarii sunt niste caraghiosi. Noi, dupa un timp, uitam si de razbunarile personale. Doar prostoboii eminenti nu o fac. Cand povesteste despre vreun dusman, romanul zice „nenorocitul mi-a facut, mi-a dres, nu mai stiu nimic de el.” „Iti spun io, intre timp a si murit!” „Atunci dracu’ sa-l ia, Dumnezeu sa-l ierte!”.Ba, panaramezilor tefelisti si ignoranti, la romani, ura se atenueaza pana dispare, nu pricepeti nimic, nimic, nimic din tara lui „dracu’ sa-l ia, Dumnezeu sa-l ierte!”