Întrebare frecventă în Săptămâna Mare: „Ce cadou să-i iau lui Gigel?” Toți cei fără fantezie răspund „ia-i o carte!” Ei cred că-i simplu, își imaginează că o carte e un cadou neutru. Din contră. E un risc, pentru că spune totul despre respectul tău pentru acel om. Trebuie să știi ce gen preferă. Și dacă știi, poate că îi cumperi o carte pe care a citit-o.
Dar astea sunt amănunte inutile. A apărut un sondaj potrivit căruia 35% dintre români n-au citit vreodată o carte. La revoluție găseai maximum 5%. La mine, în școala generală, citeau și repetenții. Acest 35% reprezintă o victorie a centurilor de socializare.
De ce să citești o carte când poți să raportezi o pagină de facebook? Nu-ți place de unul și, în loc să-l eviți, îl torni. Pe vremea lui Ceaușescu, acești raportaci ar fi sifonat la miliție, nu la securitate, fiindcă nu aveau loc acolo. Și n-ar fi fost șantajați să toarne. Ar fi turnat de plăcere și, normal, gratis. După două-trei denunțuri de mahalagii, gradații s-ar fi plictisit de ei și le-ar fi spus „de azi înainte vorbiți cu sectoristul”.
Azi, delatorii fără argumente ți-o bagă frumos: „bă, putinistule!” Dacă ar fi trăit, Ceaușescu era liderul lor, fiindcă a fost ultimul român pe care l-au atacat rușii, în decembrie ’89, când au trecut granița câteva sute sau mii de mașini Lada. Dar rușii ăia erau buni, nu? La fel cum sunt și ex-sovieticii care au venit în 2022 în Brabus și Lexus. În realitate, Uniunea Sovietică a fost rea tot timpul.
Mai sunt unii care n-au citit vreo carte, dar au scris. Și nu mă refer la persoanele care au fost la pușcărie și încercau să câștige o lună de libertate. Deținuții cu bani au profitat de o lege, iar presa de panaramezi se certa cu ei, în loc să se certe cu legea. Au scris cărți și milițienii de circulație, și cântăcioșii, și generalii de armată, iar țara asta nu mai are cizmari, electricieni, instalatori. Au dispărut chiar și hoții de telefoane. Dacă unii s-au apucat de scris după ce au ajuns miniștri sau generali, o să mă apuc și eu de gimnastică feminină. Iau aurul la Olimpiadă și pe urmă mă înscriu în USR, fiindcă fac flic-flac-uri cum face Clotilde cozonaci.
Dați-le încolo de cărți! Mai bine vă uitați la podcast-uri. Cel mai mult mă distrează alea în care moderatorul sau ce-o fi îl îngână pe invitat, vorbește la persoana întâi în numele celuilalt.