Pe soporificul post Digi, fostul scutier al lui C. T. Popescu, un anume Prelipceanu, se miră că toată lumea e preocupată de vacanță, în loc să ia poziție de drepți în fața Covidului.Televiziile sunt pline de băieți de studio care (se fac că) nu înțeleg că degeaba diluezi epilogul. Povestea s-a cam terminat. Dar haideți să facem o recapitulare.
Întâi am avut Pleiada de la Nădlac. S-au întors eroinele care au dat cu Gibraltarul în populația Andaluziei, dogii din Veneto, eroii din Milano, care văd viața de Sus (de pe schele mai înalte decât Domul), și britanicii din Țăndărei, acești adevărați cavaleri ai Mesei rotunde cu mușama. La intrarea în orice palat din Țăndărei e perdeaua pentru muște.
În paralel, s-a spus că dezertează medicii, deși, în urgență, prima regulă e siguranța salvatorului. Presa tefelistă și vermina oengistă de pe centurile de socializare s-au transformat într-un fel de areopag din Țăndărei, unde erau jigniți doctorii – adică lutierii și ceasornicarii lui Dumnezeu – și se făceau asocieri deloc întâmplătoare cu Mișcarea Colectiv. Acel Colectiv a însemnat distrugerea sistemului sanitar din România. Salamandrele oengiste care au strigat „vrem spitale, nu catedrale!” și-au văzut realizat visul. Au avut spitale. De campanie.
În Săptămâna Luminată, copiii beznei neoproletare au negat Învierea lui Iisus, dar au vorbit elogios despre „antreprenorii providențiali, care trebuie să conducă spitalele de Stat”, deși acei „providențiali” au terminat SNSPA sau facultăți de socotitori. În timp ce medicii erau înjurați, pe cine apăra Generația cu mască? Pe sparangheliștii lui Merkel. La grămadă cu lutierii și ceasornicarii lui Dumnezeu au fost te(r)feliți și preoții, și profesorii, pentru că România n-are nevoie de medici, de profesori și de preoți, ci de cititori de amprentă anală și de speakeri motivaționali. Să nu uităm că în România a avut fani și Barnevernet.
După Paști a început circul cu termoscanarea. Subțire. Numai proștii cei mai proști s-au temut că paznicul de la supermarket le pune cip sau nu știu ce. Dar asta a fost o etapă intermediară. Adevărata lovitură a reprezentat-o apariția BLM în America. Zmeul anarhismului s-a ridicat și a terorizat SUA și chiar Europa mai rău decât navetele spațiale care cotropesc New York-ul în filmele pentru oligofreni. Nu au fost distruse doar magazinele de pantofi. Aceste atacuri la gleznele tradiției au însemnat o rafinare a terorismului.
Acum, în România, avem un nou spectacol – de fapt, un nou termen al spectacolului ce va deveni proces – „Cine a avut voie și cine nu a avut voie să importe măști.”