Ce este Politia? O plimbare printre clisee. Organ de ordine. Organ de represiune. Clisee, clisee, fapte si epoci amestecate, amintiri urate si iarasi clisee. N-am motive sa iubesc Politia. Am crescut in blocul de langa Biserica Alba, de pe Calea Victoriei, aflat fata in fata cu vila unde statea Nicu Ceausescu.
De pe geamul camerei mele vedeam in gradina-restaurant a hotelului Athénée Palace. Noaptea, pe straduta din spatele blocului, care dadea in terasa de la Athénée, militienii mai pocneau cate un bisnitar, cate o curva de arabi, cate un amarat care n-avea buletinul la el. Imi venea sa tip —„bai, jigodiilor!” — dar mi-era teama, imi inghiteam urletul si inchideam fereastra. Singurul care nu lua bataie era un boschetar — daca se poate vorbi de boschetari pe vremea aia. Boschetarul traia din vandut maculatura. Toata ziua cara cartoane si le vindea la centrul din Piata Amzei. Scapa de cafteala pentru ca-l proteja Nicu. Din cand in cand il mai si cinstea. Intr-o zi, l-am auzit laudandu-se: „suta asta mi-a dat-o Nicu”.
Foarte multi militieni, politisti sau ce serifi or mai fi sunt mai prosti decat in bancurile despre ei. Dar am cunoscut si politisti valabili. Baieti de la Rutiera, oameni iesiti din Politie sau fosti fotbalisti intrati in Politie. Zilele astea se scrie despre politistii violatori. Sunt convins ca sunt multe bestii care-si implinesc poftele sexuale abuzand de uniforma. Daca le scoti uniformele, nu ramane nimic, niciun fel de putere. Cat despre puterea de a convinge o femeie… Cel mai bine pentru ei ar fi sa taca, daca vor sa asa si pe dincolo cu o gagica.
Altceva ma ingrijoreaza. Si ma intorc la clisee, la expresia „tinerii au nevoie de modele”. Imi lipsesc total veleitatile didactice, dar nu-mi pot reprima intrebarea „ce vor crede copiii despre politie, dupa ce aud atatea si atatea monstruozitati, si cine va mai dori sa lucreze acolo?”.