Dupa ce s-a incheiat Razboiul Rece, in cercurile politice (de batrani caraghiosi) din SUA se spunea ca Uniunea Sovietica se va dizolva ca un cub de zahar intr-o ceasca de ceai.
Pana una-alta, America de azi produce exact ce pretindeau propagandistii de ieri, adica someri si crize, iar mujicii cuceresc lumea cu resursele din subteran si cu dolarul kaghebist, singura valuta care concureaza petro-dolarul arab. In finala Champions League, Bayern-Chelsea, fotbalul s-a topit in ochii de un albastru senin ai cinicului Abramovici. Si asta-i doar inceputul. Peste un an-doi, campionii Europei la fotbal vor fi reprezentantii tuaregilor. Cand banii arabilor vor castiga Champions League, partea corpului cu care a egalat Drogba — intamplator, capul — va fi inlocuita cu o cocoasa de camila din piele de dolar si plina cu petrol. Bayern a fost ultima formatie care se putea opune lui Abramovici cu mijloace conventionale — decenta financiara, traditie, organizare, demnitate. Atitudinea lui Schweinsteiger spune totul. Si-a scos de la gat medalia. Pentru neamt, a fi vicecampion e un stigmat. Regret ca a pierdut Bayern, dar nu-mi pare prea rau ca in semifinale a luat-o Barcelona, acea echipa de maimutele (perioada Ronaldinho, perioada Messi) facuta sa distreze copiii si lefterii. Fotbalul e in alta parte. Peste cativa ani, Maradona, singurul inegalabil din acest fenomen, va fi doar o poza de pe tricourile chinezesti. Va imaginati o finala a Cupei Intercontinentale intre campioana Azerbadjanului si niste maoisti intreprinzatori din Shanghai, care au eliminat Flamengo si River Plate? In ceea ce ne priveste pe noi, romanasii, suntem depasiti pana si in materie de folclor. Cheltuim timpul cu „Mitica la brutarie”, iar directia este „fotbalul la Oligarhie!”.