Tigara face parte din cultura restaurantului latino-oriental si reprezinta — o sa va surprind — faza intermediara dintre fumat si nefumat.
Deasupra fumatorului si a nefumatorului se afla, nu neaparat ierarhic, fumatorul de trabuc. Aici ma refer la adevaratii fumatori de trabuc, nicidecum la pingopanii de cartier, care umblau toata saptamana cu tramvaiul, iar sambata isi aprindeau, ostentativ, trabucuri in club.
De cand cu legea antifumat, o tigara o mai pacalesti, totusi. Tragi trei fumuri in parcare, o arunci, te intorci la masa, mai iesi peste un sfert de ora si tot asa. Dar protocolul trabucului cere timp, de la o jumatate de ora in sus. Nu poti sa expediezi un trabuc in cateva minute. E ca si cum ai bea coniacul, cafeaua turceasca si paharul de vin rosu ca pe tuica,
aruncandu-le peste cap.
Presupun ca aceste randuri le-au produs delicii fostilor fumatori metamorfozati in talibani antifumat, cat si proletarilor occidentali de la multinationale. Potrivit noii ordini de local, nefumatorii merg in Paradis, iar fumatorii de trabuc trebuie chinuiti, pentru ca au bani, pe care i-au furat de la noi, poporul.
Sunt curios ce parere are despre aceasta situatie tanti deputat Aurica Aprozar, nascatoarea legii hapciupalitice, situata pe liziera fascism-comunism. Asa ceva n-ar fi fost posibil nici pe vremea lui Ceausescu! Auricai Aprozar nu i s-ar fi permis sa se creada Inchizitie, sa dea legi, sa faca pe reformatoarea, sa aiba idei. Aurica Aprozar e desteapta, e un geniu al socialismului elevat, numit socialismul corporatist! O alint Aurica Aprozar pentru ca Aurica si-a desavarsit educatia chiar la aprozar, unde cara lazi si cantarea cartofi. Aurico, spune drept: Tu ai devenit asa desteapta cand descarcai pepenii din remorca ? Sau ceapa?