Irina Rimes, ambasadoarea lui Brâncuși, a început să-l reprezinte cu succes pe „domnul sculptor.” A mîzgălit pe o centură de socializare că „arta este o oglindă în care fiecare vede ceea ce gândește.” Bineînțeles. În traducere, artă înseamnă de toate și nimic. Pe versuri, ideea asta ar suna „arta este evazivă, orice toantă e o divă.” În tot acest ghiveci lirico – politic, nu mai contează că Brâncuși n-are nevoie de ambasadori. „Domnul sculptor” a trecut de la regional la universal fără ajutorul Ministerului de Externe.
Cu adevărat jenibili mi se par avocații din presă ai Irinei Rimes. Ipocriții ei apărători o disprețuiesc mai mult decât cei care o înjură, dar vor să arate că sunt în pas cu vremurile. Nu sunt. Ei reprezintă doar niște valeți ai „trendurilor.” Cuvântul trend ar trebui împachetat în paișpe rânduri de ghilimele, ca orice noutate venită gata coclită.
O altă mizerie este teza „Și ce dacă Irina Rimes e incultă? Un scriitor și un ticălos de geniu ca Sadoveanu l-a refuzat pe Brâncuși, când <<domnul sculptor>> a vrut să lase Statului Român lucrările sale. ” Am mai scris despre această golănie. Sadoveanu, G. Călinescu, Ralea, Camil Petrescu au fost puși în fața unui fapt împlinit. Hotărârea fusese deja luată în CPex al PMR, agent de influență fiind Leonte Rautu. Spre deosebire de Gheorghiu – Dej (animal politic inteligent și puternic, mai inteligent ca Iliescu și mai puternic ca Băsescu, dar incult ca Băsescu, un ceferist cu 10 ani de pușcărie, care iubea mai mult artistele decât arta), Leonte Rautu era un tip instruit. Dar avea interese. Tehnocrat stalinist. Dar dacă ești vorbitor de giboneză corporatistă, dacă faci anticomunism la seral, dacă ai varice și te plimbi cu trotineta electrică – e normal să-l înjuri pe Sadoveanu, asta-i situația.
Cel mai grav mi se pare faptul că Irina Rimes e considerată „artistă”. Ca Lucia Dem Bălăcescu și Margareta Sterian, ca Olga Tudorache și Carmen Stănescu – sau cum? Exasperat de cuvântul „artist”, folosit de guriști, eu am scornit un alt cuvânt. Cântăcios. Tuturor celor care nu mă citează le doresc enormă sănătate, să pleznească de atâta sănătate! Până de Paști. După ce ieșim din post, behăitul lor va fi foarte apreciat. În abatoarele frumoasei noastre republici.
Așadar, dacă acești scârțâitori de muzicoasă ușoară, de maneleală și de rockereală sunt artiști, atunci Brâncuși ce a mai fost? Vorbim despre Brâncuși, în timp ce pictorii și sculptorii mor de foame, iar acordeoniștii, guriștii, chitarozii și cobzarii sunt plini de bani. În paralel, presa se izmenește că nu vrea scutiri de impozit. Eu visez un buldozer fiscal care să-i zdrobească pe cântăcioși. Fiscule, ia casetele de la nunți și pomeni electorale! Va fi de muncă, dar merită.