Am ales titlul cartii lui Marin Preda pentru ca reflecta tot ceea ce simt cand scriu acest editorial. Tristete. Nu pot schimba nimic. Pentru ca nu vreau sa invat sa traiesc altfel. Pentru ca nu exista un tarm pe care sa esuez demn. Inteleg prea mult pentru ca sa ma mai pot bucura de clipa. Sunt o prada, captiva intr-o lume in care nu contez.
Euro s-a dus in 4,7. Nu ar fi o mare problema daca 25% din salariul minim nu s-ar duce pe mancare. Din care importurile sunt mai mult de jumatate, direct sau indirect. Asta inseamna ca pe langa lunea albastra incepe luna albastra. Si n-avem buget. Ca trebuie refacut la un curs mediu care da frisoane. Pe o crestere economica care a intrat in ceata. Nu ar fi asa de rau daca China nu ar fi raportat cea mai mica crestere economica din ultimul sfert de veac. Pe vremuri, cand se stranuta la New York se inflamau amigdalele lumii. Acum, cand miroase a Tiger Balm la Shanghai e cazul sa ne facem stocuri de Carmol, in lei. 2019 incepe sa arate la fel ca 2009. Va mai amintiti cum alegerile prezidentiale, cu Basescu in bloc start pentru turul doi, au prelungit votarea bugetului carpit, pana au dat ghioceii? Ca sa nu se sperie masele. Si pana la urma cand s-a deschis sezonul pe litoral a trebuit sa vina bau-bau FMI sa mai amane operatia de extirpare a tumorii din plamanii economiei romanesti? Pana in 2010 cand ne-a lovit tsunami. Prin targurile lumii se vorbeste ca iar vin portareii. Ca dupa ultima emisiune, nu aia tv cu divorturi, crime si paruieli electorale de scena, cea de obligatiuni, a mirosit iute a esec. Am luat de la bancile de afara bani putini si scumpi. Nu au vrut aia sa citeasca cum trebuie prognozele de la INS. Nu au avut traducator bun. Si ne-au ars la dobanda. Cam asa patesc aia care bat la usa IFN-urilor. Cand nu au bani de factura de gaze liberalizate. ”Libertatea” incepe sa coste tot mai mult. Acum 10 ani era PDL –ul, astazi PSD-ul. Aceeasi palarie gaurita, aceeasi smecherie. Acelasi gat de Marie cu alta maciulie. De ce sunt ciclice crizele economice? Pentru ca oamenii uita repede si invata greu. Cam asa se intampla cu cei care se recasatoresc cu incapatanare, fara contract prenuptial, cu clone din ce in ce mai proaste ale primei neveste. Daca te uiti la locurile eligibile pe listele fiecarui partid la europarlamentare, facute si desfacute in ritmul devalorizarii leului ai impresia ca peste tot mahmureala de dupa sarbatori se incapataneaza sa nu dispara. In capul combinatorilor, tiparul dupa care voteaza romanii a ramas neschimbat. Un primar al “nostru” incoloneaza alegatorii si aduce voturi pentru cine hotaraste centrul. Floricica sau Dorel . Oricum cei care gandesc sau citesc sunt o minoritate neglijabila, la o participare la vot de pana in 30%. Usor de manipulat rezultatele. Nu numai la noi. In toata Europa. Votul pentru Brexit si brambureala de dupa, au demonstrat ca democratia si tehnologia creaza monstrii in “civilizatia” occidentala. De rasul plansul o sa fie o eventuala amanare a iesirii din UE a Marii Britanii si alegeri europarlamentare acolo. Ca iunie vine dupa mai. Inca doua bombite in Irlanda de Nord si scenariul prinde viata. Noroc ca la noi doar soferii de TIR mai raspund corect la intrebarea “Unde-i capitala Irlandei de Nord?”. Noroc pentru combinatori. Democratia bazata pe majoritatea de 50% plus 1 incepe sa semene cu smenuri de tripouri. Cine mai gandeste, inca, se intreaba legitim daca nu e necesar sa se regandeasca conceptul de majoritate in termeni de 60/40 sau 80/20. Democratia se bazeaza pe cetateni educati care au capacitatea de a gandi critic. Asa ca de prin anii 80 au inceput atacurile, in Occident, la baza, la curriculum. In numele egalitatii de sanse si a corectitudinii politice fara competitie, sa nu fie discriminari. In scolile publice. Cu profesori platiti tot mai prost. Matematica, fizica, chimia au fost treptat inlocuite cu stiintele comunicarii. Rezultatul? Somaj in randul tinerilor, pana la 25%. Asiaticii au scoruri de top la matematica. Occidentalii gafaie. Generatia mea, educata in sistemul comunist, mult hulit, iese la pensie. Fatucile post revolutie populeaza departamentele de resurse umane, care in scurta vreme nu mai au obiectul muncii. Occidentul politicii corecte urmeaza sa plateasca esecul in educatie. Si noi cu ei. Tot mai multi si tot mai vulnerabili dupa spalarea de creiere a retelelor de “socializare”. O lume trista pe care o sa o parasesc fara regret cand o sa vina finalul. Am insa un copil si ma doare sufletul ca l-am adus in ea.