Un război pe bani împrumutați sau granturi imperative. De ce clasa politică românească nu este capabilă să producă lideri competenți și responsabili? Cum ajung personaje anonime și anodine în poziții de decizie în administrația centrală? Accesul la putere al unei formațiuni politice în statul teoretic de drept, depinde de voturi. Voturile sunt aduse de organizațiile locale. Care sunt recompensate, teoretic, după alegeri, cu funcții care să răsplătească munca de partid. Aici a dat chix Orban L.
După alegeri, cei cocoțați de ”pălmașii “partidului, se organizează în grupuri de interese, care își promovează apropiați fără legătură cu competențele necesare în realizarea obiectivelor promise. Aici Orban a excelat și a pierdut vasalii. Neamuri, amante, finanțatori locali obscuri, odrasle imberbe, purtători de serviete și lingăi de serviciu se insinuează în lunile post electorale la nivele inferioare ale administrației. De ce modelul se perpetuează de 30 de ani indiferent de partidul care este la guvernare? Odată ajunse în funcții, grupurile de interese formate gestionează resursele chemate să le administreze în interesul propriu. După pierderea puterii, până la următorul ciclu electoral, au resurse financiare suficiente pentru conservarea puterii locale pe care o vor folosi la viitoarele alegeri. Eventual, cu mici trădări locale dacă este benefic pentru resursele acumulate în vremea când erau la putere. Așa se naște aristocrația politică locală, care periodic își trimite în Parlament, ministere și companii de stat, vasalii cu un “to do list”.
Adică votul la comanda finanțatorilor atunci când liderul de grup ridică imperativ pleoapa cameleonică. Teoretic avem instituții ale democrației care ar trebui să prevină acumulările de capital politic și financiar la nivel local. Dar realitatea ne demonstrează că la nivel local, instituțiile statului, independente teoretic constituțional se fac frați de cruce, nu cu sânge ci cu bani și influență generate de ei. De ce vă propun spre reflecție aceste știri ce ar trebui să vă afecteze emoțional? Pentru că despre asta este vorba în declanșatul război în PNL și USR. Cum a fost cel din PSD după scoaterea din ecuație a lui Geoană, Ponta sau Dragnea. PNL scade în sondaje, pentru că pierzând alegerile și obligat să intre într-o coaliție a cedat ministere capitale pentru interesele aristocrației din teritoriu, mizând pe Nicușor Dan, extraterestrul aterizat în București, trebuie să își securizeze sursele de finanțare pentru următorul ciclu electoral în care vor fi în opoziție.
Cei care sunt dedulciți întra-ale politicii știu ce urmează. PNRR este ugerul de muls și după pierderea voturilor. Cine-i acum la butoanele care pompează banii s-a scos după ce PNL o să plătească oalele sparte de coaliția împotriva naturii. Ați văzut trădătorii care zâmbeau sub mască duminică agățând-se de Cîțu – Drăguțul Stăpân al banilor. Orban se agață de alegerile din filiale pentru a întoarce roata. Demonstrând că nu înțelege nimic despre cum circulă banii la nivel geopolitic. Dacă nu se retrage demn o să plătească și oalele sparte de alții. Întrebarea la care încă nu am o variantă de opțiuni este cine o fi iepurele din joben la prezidențialele din 2024, care iepure trebuie să adune vreo 6 milioane de voturi. Banii din proiectele Verzi nu sunt suficienți pentru a finanța interesul populației pentru vreo înaripată de tip EMU. E de la Europa, M de la ce vă trece prin cap când citiți și U de la uger, evident.