Cifrele parțiale ale ultimului recensământ evidențiază marele pericol în care se află România democratică. Avem 11 milioane de rezidenți inactivi, care depind de ceea ce produc restul de 8 milioane. Din totalul populației aproape jumătate au nivel mediu de educație iar 16% au studii superioare. Despre care nu se poate spune ca sunt toate de calitate. Vezi scandalul școlilor doctorale. Din populația activă de 8 milioane, 500.000 sunt șomerii. 5,7 milioane au contract de muncă, iar 1,2 milioane sunt bugetari. Adică în economia privată muncesc până în 4,5 milioane de români. Prea puțini pentru nevoi atât de mari.
Dacă economia încetinește, locurile de munca în mediul privat vor scădea. Vor scădea procentual si încasările la fondul național de pensii de stat și la sănătate. După decizia CCR contribuțiile la sănătate ale pensionarilor cu venituri mari vor trebui eliminate. Deci statul va încasa tot mai puțin la pensii și sănătate și cheltuielile sociale vor crește. Creșterea costului energiei și inflația vor genera tot mai multe cereri de creșteri de pensii și alocații insuficiente pentru un trai decent, dintr-un sac în care se colectează tot mai puțin. Ministrul Sănătății avertiza pe bună dreptate că sistemul public va sucomba. Dacă 11 milioane sug de la o vacă alimentată de doar 5-6 milioane, după o vreme, de unde să mai dea vaca lapte? Cade din picioare de cât este de secătuită.
Economic suntem într-un impas deoarece statul este cel mai mare angajator și are din ce în ce mai puțini bani. Noroc că are în coordonare, încă resurse naturale, pe care le pune gaj când se împrumută ca să finanțeze cheltuielile. România bogată în resurse dar săracă în capital cu nivel de împrumut extern tot mai mare va trebui să își vândă aceste resurse la prețuri inferioare pieței pentru că finanțatorii vor cere dobânzi tot mai mari.
Cu o populație majoritar dependentă de alocări de la stat sau de pomeni europene și cu tot mai puțini producători de bani în sectorul privat, democrația în România, bazată pe votul majorității ar trebui să aducă la putere reprezentanți ai intereselor acesteia. Pentru a asigura venituri mai mari pentru nevoi tot mai multe vor trebui sa crească taxele și impozitele pe productivitate și profit. Așa se va alunga ce a mai rămas din capitalul productiv spre zone mai prietenoase fiscal. Sa ne aducem aminte de marota cu impozitul progresiv al PSD-ului.
Dictatura majorității în democrație, atunci când majoritatea este săracă în resurse și bogată în nevoi aduce la putere sâmburele dictaturii de tip socialist. Oligarhii de tipul celor din America Latină. Creierele vor migra în zone în care educația este plătită bine și în România vor rămâne aceia care nu fac față competiției reale pe piața externă a muncii. Se va accentua prăpastia dintre bogați și săraci și conflictele sociale. Venezuela, Argentina, Peru, Bolivia și mai nou Brazilia sunt modele perfecte ale dezastrului dictaturii majorității sărace și needucate. Țări care au ajuns la mâna Chinei așa cum se pare că se va întâmpla și cu UE.
În democrație poporul conduce doar teoretic. El votează oameni care teoretic îi promit ca îi rezolvă problemele. Care probleme sunt economice și necesită măsuri nepopulare. Anul 2023 o să fie marcat de o creștere a sărăciei populației. Anul 2024 o să fie an electoral. Deci or să voteze legi și o să se promită marea cu sarea pentru voturi în cele 4 rânduri de alegeri. O să apară apostoli ai dreptății, fără prea multă carte și o să promită raiul pe pământ.
Niște oameni responsabili și cu CV impecabil, ar trebui, începând de mâine, să scadă cheltuielile inutile, să negocieze cu capitalul interesat ca să crească numărul locurilor de muncă. Să facă un buget echilibrat al țării fără poveri nesănătoase pe spinarea truditorilor. Nu văd în desaga partidelor astfel de lideri. Așa că viitorul sună prost și România va mai pierde creatori de capital dacă nu scăpăm de dictatura inepților.