Când se apropie sărbătorile, gospodinele se apucă de măturat. Când se apropie alegerile politicienii își ascut foarfecele cu care să taie „pamblici” pentru cutiile goale de cadouri pe care le promit prin programele de guvernare pentru fraieri.
Până la alegerile europarlamentare mai este un an. Și vedem că în toată Europa politicienii au început în forță pre-campania. Pentru că în condițiile crizei financiare globale care se anunță in următorii ani, pe fondul unei inflații galopante care nu poate fi stopată cu medicamentul clasic al creșterii dobânzilor, oamenilor le-a ajuns cuțitul la os și nu văd nici o soluție din partea clasicilor „pamblicari” din politică. Cei care s-au perindat la putere în ultimii 50 de ani în Occident au tot cârpit soluții la problemele reale ale societății cu ochii doar pe voturi. Fără sa aibă curajul să taie nodul gordian.
Și uite că tot stingând focuri, „pamblicarii” au rămas fără apă. În lume și la noi. Unde se acutizează incendiul. Dacă în țările dezvoltate mai funcționează extinctoarele, la noi și-au depășit de mult timpul de funcționare. În țara lui Dorel merge și așa. Până când pietricica din pantof face o bubă mică, care acumulează puroi și face bubă mare. Cam asta se întâmplă acum în România „stabil” guvernată de troica Iohannis, Ciucă și Ciolacu, sub patronajul ”excelențelor” iluminate de becuri cu lumină rece. La patul bolnavului numit România se ceartă experții „pamblicari”, pe diagnostic și medicație. Care diagnostic este dat după ureche pentru că „tomograful” nu funcționează pentru că nu au mai fost bani de consumabile după ce s-a plătit consultanța pentru reforma spitalului și salariile uriașe ale managerilor de departamente. Am făcut aceasta comparație cu spitalul ca să explic unde ne aflăm acum în economia românească. Fiecare dintre noi ne descurcăm până ajungem în camera de gardă și nu ne mai putem fofila, cum facem cu restul problemelor cotidiene. Atunci înțelegem dezastrul și cât de neputincioși suntem în a ne salva. România se află în fața unei crize fără precedent. Criza de competențe și moralitate. Ce argument mai pertinent în susținerea acestei afirmații decât ceea ce se întâmplă în această săptămână?
Rotativa între partenerii de guvernare pentru stabilitate și greva generală în educație mediată de Președintele României eșuat educate, este exemplul perfect. Ciolacu, șeful PSD, trebuia să îl înlocuiască la conducerea Guvernului Lui (al Președintelui) pe Ciucă, șeful PNL, Partidul Lui. Ca urmare al Protocolului păstorit de El și ai Lui. Brusc, când s-a încins tărâța în ei în lupta pentru ministere în următorul Guvern (tot al Lui) și presiunile pentru votul ineptei Legi a Educației (tot a Lui) au atins cote maxime, s-a declanșat greva generala în învățământ. Pentru creșteri de salarii, necesare teoretic. Inutile fără un sistem de evaluare al competențelor acelora care s-au refugiat în sistem pentru că altundeva nu fac față. Nu sunt chiar atâtea locuri unde nu muncești și ești plătit. Avem angajați care își fac meseria cu dăruire. Dar avem și „refugiați” incompetenți care încasează salarii pe care nu le merită. Ne-o demonstrează înfloritoarea industrie a meditațiilor si a diplomelor universitare fără acoperire. Doctoratele „viciate” sunt cireașa de pe tortul școlilor doctorale. Să creștem salariile fără să cerem performanță prin criterii clare și măsurabile (nu dosare încărcate de vorbe goale) înseamnă să finanțăm din taxele noastre mediocritatea. Care parazitează toate domeniile în care se cheltuie banii noștri.
Soluții? Pe termen scurt nu prea sunt fără amanetarea țării. Pe termen lung ne salvează doar un tratament dur pe care majoritatea nu o să îl accepte. Slavă „Pamblicarilor” creatori de miracole virtuale!