Campania asta pentru europarlamentare, nu numai la noi, ci in toata Europa, scoate la suprafata in tuse demne de un caricaturist talentat, liniile de demarcatie intre interesele economice ale celor 27 plus U(nu). Marile clivaje sunt intre nordul “civilizat”, ingenunchiat de prea multe libertati si clisee politic corecte si latinitatea sudului. Intre vestul cu multe drepturi si estul efervescent si frustrat.
Intre interesele NATO (cu 22 de tari UE membre) si dependenta energetica a Europei de gazele rusesti. Intre o America care isi reevalueaza importurile starnind musuroaiele de interese globale si o China tot mai agresiva in zonele vulnerabile ale UE. Declaratiile de la Sibiu, fieful Germaniei in Romania, nu ne vor spune prea multe despre strategiile de criza ale sefilor vremelnici ai statelor UE. Interesele vor cosmetiza limbajul de lemn. Cateva informatii despre produsele de ”demachiere” vor fi utile ca sa intelegem cum ar trebui sa votam, indiferent de impulsurile emotionale. Germania, cea mai puternica economie a UE a exportat in 2018 47,3% din PIB. Din care 61% catre statele membre UE. Pozitia in structurile de decizie si legiferare, CE, PE si BCE este esentiala in mentinerea pozitiei de putere. Dependenta de gazele rusesti in competitivitatea produselor sale este transparenta in pozitiile de forta adoptate recent in strategiile privind Nord Stream 2. Pozitia Germaniei in problema migratiei este de inteles prin nevoia de forta de munca, in conditiile in care somajul in Germania este de 3%. Impunerea primirii de migranti de catre toate membrele UE o interpretez ca fiind o forma de preselectie a fortei calificate pentru piata germana. Migrarea capitalului din UK ca urmare a Brexit-ului , preponderent catre Germania si Franta poate reprezenta o solutie pe termen scurt. Germania are nevoie ca Manfred Weber sa ia locul lui Junker. Voturile posibile ale PNL –ului conteaza enorm. In Franta ,”tanarul” Macron se lupta cu cereri de dreptate sociala in antagonism cu reformele preconizate de sponsorii sai. Cu toate ca presa tace ajutand, Franta are probleme cu enclavele de cetateni cu drept de vot, neintegrate in cultura majoritatii. Ultimele sondaje plaseaza partidul lui Macron umar la umar cu partidul lui Marine Le Pen. In 2018 Franta a exportat 30,9% din PIB. Din care 64,7% catre tarile UE. Are nevoie de voturi ale partidelor din tarile membre la negocierile pentru pozitia de comisar european. Poate de asta domnul Ciolos a fost cosmetizat cu aura de salvator al natiei cu 2 cifre in sondajele platite, fara nici un minim de istorie in realizari. Confruntarea dintre PNL si Alianta USR-PLUS mi se pare, din perspectiva gospodinei care depinde de retete, confruntarea dintre Franta si Germania pe banii UE. Italia are probleme cu sistemul bancar si fiscalitatea excesiva care duce la cresterea pietei negre si vulnerabilitate la penetrarea Chinei. De ceva ani cumparati produse made in Italy produse de chinezii versatili din zona Bolognia. Nordul bogat si sudul sarac isi impart o guvernare impotriva logicii bunului simt. Salvini incearca salvarea Italiei construind aliante cu estul frustrat de smetia nucleului dur al vestului. PSD-ul lui Dragnea viseaza un loc de baiat de mingi la aceasta reuniune. Cu capul plecat in fata baietilor de paza la intrare. UK se invarte ca un catelus intr-o caldare de 3 ani. Timermans si Weber se dueleaza cu pistoale cu apa asteptand rezultatul votului ca sa stie pe ce numar de maini ridicate conteaza la negocieri. Teama de o majoritate instabila face ca duelurile sa fie radicale, neconventionale cu comedianti de vodevil aducatori de voturi. Pe 9 mai, cei 28 de sefi de state negociaza asupra unor directii ipotetice fragile din perspectiva miscarilor radicale care se consolideaza in Europa zilelor noastre. Deciziile depind de configuratia PE si CE si alianta cu SUA in politicile economice de relatie cu Rusia si China. E nevoie de coeziune pe principii, pragmatic si nu de fragmentari determinate de interesele meschine ale lupilor tineri flamanzi sau ale masculior Alfa frustrati. Ceva la mijloc avem de ales?