Îngrășământul care fertilizează recoltele de crize este cinismul și iresponsabilitatea liderilor lumii. Lumea se tot întreabă când se termină epidemia. Se vede că iar s-a trezit să ne bântuie. Lumea se întreabă când se temperează criza energetică. Sigur nu în următoarele luni. Că vine iarna și energia verde, 40%, se albăstrește în UE.
Urmează criza de metale rare esențiale în tehnologiile viitorului către care ne mână aceiași lideri mondiali care au gestionat „inteligent” crizele cu care ne războim acum, pe banii noștri pentru sprijinirea strategiilor lor. Ei gândesc în locul nostru sfătuiți de lobbiști fără chip, vânători de profituri mari din subvenții. Cetățenilor li se cere sa muncească în locul lor și să plătească tot mai multe taxe. Când rezultatele or să lovească economia mondială, liderii or sa dispară, puțini vor plăti, dar pagubele vor rămâne și tot cetățenii le vor deconta. Cu bani munciți și nu tipăriți.
Dacă în acest an simțim în portofele efectul politicilor aberante în materie de tranziție la energie verde, în anii care vin ne mai paște o altă criză. Criza metalelor industriale și a pământurilor rare, pe care tehnologia viitorului se bazează. Pe lângă gaz, Rusia a fost furnizorul principal al UE de aluminiu, nichel și platină, China de pământuri rare. Materii prime esențiale în tehnologiile revoluționare. Pe lângă sprijinul pentru Ucraina în lupta de salvare a democrației, UE mai are ca obiectiv plasarea în Ucraina a producției de baterii pentru milioanele de mașini electrice care vor înlocui actualii inamici a planetei. Alergând să scape de dependența de gazul rusesc, în aprovizionarea cu metalele care, întâmplător sau nu astăzi nu sunt supuse sancțiunilor, UE riscă să ajungă în gard cu toate proiectele Green Deal. Dacă războiul continuă, Rusia poate oricând să suspende aprovizionarea cu aluminiu. Mai ales că în UE, după creșterea prețurilor la energie, fabricile se închid. În România Alro Slatina este deja pe drumul cel rău, la fel și Alum Tulcea. Vrem să trăim în raiul verde. Foarte frumos. Dar materia primă cu care se construiește acest rai se produce în mici enclave de”Iad”. Mine, rafinării, companii metalurgice, toate sunt energofage și poluante, cu puternice amprente de carbon.
Cererea de cupru, cobalt, litiu, nichel crește exponențial odată cu accelerarea tranziției gândită în creierul UE pentru traiul nostru într-un rai idilic. Dar minele se deschid greu, în 15 ani minim. În acest context al acordurilor de mediu tot mai verde-restrictiv. O să ne trezim în 2035 cu mașina electrică în poartă fără să o putem alimenta că nu a fost suficient cupru pentru a construi sursele de alimentare. Presupunând că sunt bani pentru aceste investiții uriașe. Politicile UE sunt precum cele ale tinerilor care își construiesc casa cu gândul la dimensiunea bucătăriei și nu mai au loc de closet și nici bani de hârtie igienică. Nici dependentă de China nu poate fi sănătoasă în contextul geopolitic actual. Axa Beijing- Moscova promite să fie un concurent redutabil pentru Axa Washington-Berlin-Paris. De la dependența de gazul rusesc la dependența de baterii sau panouri solare produse în China este doar o schimbare de sistem de referință. Dacă criza semiconductorilor nu a fost un avertisment serios atunci este clar că în capul liderilor lumii neuronii au adormit de la prea mult aer curat virtual.
Ce fac liderii României ? Se aliniază în corul papagalilor. Din solidaritate, spun ei. Când nu ești capabil să găsești soluții, dar vrei sa fii șef, execuți ordinele acelora care te-au „înnobilat” fără să meriți. UE va avea nevoie de resurse. România are multe. Așa că din solidaritate le vom împărți cu UE. La prețuri pe care bogații UE și le permit și săracii UE nu.