Lumea în care litera de lege a devenit globalizarea, este o mare de oi mânată de niște berbeci tot mai agresivi. Păstori iresponsabili și cinici se folosesc de coarnele berbecilor ca să împingă turma între gardurile unde îi așteaptă lupta pentru supraviețuire. Pentru că resursele de hrană vor fi tot mai puține și turma tot mai mare. Oile de „rasă” vor fi ajutate să supraviețuiască, cele mai puțin rezistente vor fi sacrificate. Cam asta-i fabula care descrie criza pe care o trăim.
Cum sunt rezolvate crizele economice generate de deciziile unor conducători inepți, iresponsabili, cinici și vanitoși? Prin inflamarea sau crearea unor conflicte între națiuni, de jos în sus. De la oi la berbeci. Care degenerează în războaie. Care războaiele distrug pentru ca mai apoi câțiva să câștige din reconstrucție și rapida circulație a banilor. Acolo unde sunt mulți. Pierderile de vieți omenești sunt statistică. Istoria ne învață că asta s-a întâmplat până prin anii 70. Când prima criza economică postbelică a cutremurat piețele financiare. Când în lumea „civilizată” războaiele s-au redefinit. În numele drepturilor omului trâmbițate în instituții internaționale fără număr, s-au născut treptat mișcările separatiste și mai apoi revoluțiile în culori flamboaiante și terorismul. Întâmplător sau nu exact acolo unde erau resurse necesare în economia care creștea în zonele de proveniență ale capitalului dulău. Ajungem în anii 90 când marca germană, motorul Europei alimentat cu gaz ieftin rusesc, gâfâia. De la atâta gâfâit în economia vest- europeană s-a clătinat cortina de fier, s-a prăbușit pentru ca în aceste zile să se mute mai spre est. Nu de fier, că tehnologia materialelor a evoluat. Acum cortina se preconizează a deveni una virtual operațională.
Întâmplător sau nu, în România, țara cu cele mai multe resurse din UE acum, (Norvegia nu este în UE), s-a declanșat o revolta populară „spontană”. Scânteia a fost decizia de mutare a pastorului reformat László Tőkés din Timișoara. Care s-a dovedit un iubitor de democrație pentru dulăi. După 33 de ani, evenimentele din Timișoara, descifrate în spiritul experiențelor personale și naționale ale majorității celor care le-au trăit și-au pierdut definiția de revoluție declanșată spontan. România devalizată de resursele ei în numele luptei pentru democratizare și anticorupție a „fraților si surorilor” din Europa democrată și incoruptibilă, s-a ales doar cu libertatea de a exporta muncitori calificați ieftini, doctori și asistente medicale, bușteni din pădurile virgine, materie primă și lachei în Parlamentul European și de a importa energie, hrană, tehnologie, democrație și mai nou gunoaie de la frații săi iubitori. De atâta iubire ni se refuză dreptul de a circula liber. Trebuie zgardă pentru cățeii needucați. Berbecul șef va avea grijă ca România să fie educată. Cu 3% din PIB pentru educație. De atât este nevoie ca să învățăm ca să cerem de pomană și apoi să spunem mulțumesc pentru venitul minim garantat de pastorii UE pentru ca să plătim factura pentru un bec și făina de insecte și carnea sintetică, fericiți ca suntem liberi să salvăm planeta de noi.
Noroc că după 33 de ani mai putem sărbători (încă!) venirea Pastorului adevărat iubitor de oameni, în care ne punem speranța că ne mai poate salva de farisei. Când? Asta depinde de noi și de modul în care vom rupe gardurile țarcului care ne separă de adevărata libertate.
Crăciun cu lumină în suflet și minte vă doresc.