Lumea privește cu o speranță fragilă spre coridoarele diplomatice din Florida, Paris și Davos.
Pentru prima dată de la începutul invaziei, surse oficiale din Washington, Kiev și capitalele europene confirmă un fapt uluitor: acordul de pace care ar putea pune capăt celui mai sângeros conflict european de după 1945 este finalizat în proporție de 90%.Cu toate acestea, „ultimii 10%” se dovedesc a fi un abis geopolitic, alimentat de jocurile de culise ale lui Vladimir Putin și de schimbarea radicală a stilului diplomatic odată cu revenirea lui Donald Trump la Casa Albă. Hai să vedem cateva din elemntele afacerii ”Pace în Ucraina”
- Mar-a-Lago, Paris și „Jargonul de Afaceri”
Negocierile au început într-o discreție neobișnuită la reședința lui Trump din Florida, chiar în pragul sărbătorilor de iarnă, continuând sub zăpada Parisului în primele zile ale lui ianuarie 2026. Arhitecții acestui proiect par să fie oameni de încredere ai președintelui american, Steve Witkoff și Jared Kushner, care au găsit în Kirill Dmitriev (trimisul rus) un partener care vorbește același „jargon de business”.Optimismul afișat de negociatori sugerează un compromis istoric: o formulă acceptabilă pentru supraviețuirea Ucrainei, agreată de europeni și considerată „rezonabilă” pentru interesele SUA. Însă există o problemă sistemică: deși Dmitriev negociază, el nu face parte din cercul decizional restrâns al lui Vladimir Putin. Discrepanța dintre „planul de afaceri” de la Miami și realitatea din buncărul de la Kremlin începe să iasă la suprafață.
- Diversiunea „Valdai”: Un atac inventat pentru un orgoliu rănit
Pe 29 decembrie 2025, Vladimir Putin a încercat o manevră disperată de a bloca avântul păcii fără a-l antagoniza direct pe Donald Trump. Kremlinul a raportat un presupus atac cu drone ucrainene asupra reședinței personale a lui Putin de la Valdai. Mesajul a fost unul de ordin personal: „Nu pot negocia cu cei care încearcă să mă ucidă”.Însă, în noua eră a informației, minciuna a rezistat mai puțin de 24 de ore. CIA a demontat rapid scenariul, confirmând că niciun atac nu a avut loc. Reacția lui Trump a fost fulgerătoare: de la o indignare inițială, acesta l-a denunțat pe Putin drept „principalul obstacol în calea păcii”. Captiv în propria minciună, Putin a ripostat simbolic prin lansarea unei rachete balistice Oreshnik asupra Lvivului — o demonstrație de forță care a provocat însă mai puține daune decât testele din noiembrie 2024, dar care a transmis clar nemulțumirea sa față de noul plan de pace.
- Noua Gardă la Kiev: Budanov în locul lui Yermak
Moscova a încercat să delegitimeze conducerea ucraineană folosind un scandal recent de corupție de la Kiev. Strategia a eșuat însă în fața unei mișcări politice de șah din partea lui Volodimir Zelenski: demiterea lui Andriy Yermak și numirea lui Kirilo Budanov (fostul șef al GUR) la conducerea Biroului Președintelui.Budanov, un personaj cu o reputație legendară la Washington pentru operațiunile speciale spectaculoase în interiorul Rusiei, a devenit rapid garantul noii strategii ucrainene. Kievul a neutralizat criticile rusești acceptând organizarea de alegeri și a unui referendum privind teritoriile ocupate (Donețk), însă cu o condiție pe care Trump o susține, dar Putin o detestă: armistițiul trebuie să preceadă orice vot.
4. În prezent ambasador al Ucrainei la Londra, generalul în retragere Valerii Zalujnîi a depășit statutul de simplu lider militar și a devenit, în percepția unei părți tot mai largi a societății ucrainene și a observatorilor internaționali, cea mai credibilă alternativă politică la actualul președinte, Volodimir Zelenski.Numirea sa la Londra, în iulie 2024, a fost interpretată inițial drept o mișcare tactică menită să îndepărteze din prim-plan un comandant extrem de popular. În timp, însă, acest „exil” diplomatic s-a transformat într-un proces de maturizare politică. Zalujnîi a renunțat la uniforma militară în favoarea unui profil de om de stat: discursul i s-a rafinat, prezența publică a devenit mai sobră, iar rețeaua de contacte s-a extins rapid în mediile diplomatice și strategice britanice și occidentale. Deși urmărește evoluția frontului din biroul său londonez, a evitat cu strictețe orice critică publică la adresa conducerii politice de la Kiev, consolidându-și imaginea de lider disciplinat, care pune unitatea statului mai presus de ambițiile personale.Această atitudine nu i-a diminuat popularitatea în țară. Dimpotrivă, sondajele recente indică o schimbare semnificativă în preferințele electoratului. Datele publicate la finalul anului 2025 de Ipsos(Ipsos este o companie internațională de cercetare a opiniei publice cu sediul la Paris, fondată în 1975 de sociologul și omul de afaceri francez Didier Truchot) arată că Zalujnîi este preferat de 23% dintre respondenți, depășindu-l pe Zelenski, aflat la 20%. Într-un context marcat de oboseala războiului și de presiunile externe pentru negocieri de pace, inclusiv cele asociate inițiativelor lui Donald Trump, tot mai mulți ucraineni par să caute un lider cu o înțelegere profundă a apărării naționale și cu capacitatea de a pregăti statul pentru riscul unei noi confruntări cu Rusia după încheierea conflictului actual.Discuțiile tot mai frecvente despre eventuale alegeri, în pofida legii marțiale care le interzice formal, au contribuit la readucerea lui Zalujnîi în centrul atenției politice. Zelenski a sugerat că un scrutin ar fi posibil doar în condițiile unor garanții externe de securitate extrem de solide. În acest cadru, mulți analiști îl văd pe fostul comandant suprem drept figura capabilă să gestioneze tranziția către „ziua de după” un eventual acord de pace. Cu toate acestea, Zalujnîi a refuzat constant orice semn de campanie prematură, negând existența unor structuri politice sau electorale și insistând că rolul său actual este exclusiv unul de serviciu față de stat.Capitalul său politic se sprijină în mare măsură pe moștenirea militară. Apărarea Kievului în 2022 și eliberarea regiunilor Harkov și Herson i-au conferit statutul de erou național. Totuși, imaginea sa nu este lipsită de zone sensibile. Contraofensiva din 2023, soldată cu pierderi mari și câștiguri teritoriale limitate, a generat tensiuni serioase cu administrația prezidențială, în special în chestiunea mobilizării a sute de mii de noi soldați. În același timp, Zalujnîi este recunoscut pe scară largă pentru transformarea armatei ucrainene, prin abandonarea reflexelor de comandă sovietice și adoptarea standardelor NATO de delegare și flexibilitate operațională, ceea ce i-a consolidat credibilitatea în fața aliaților occidentali.Relația sa cu actualul Birou al Președintelui rămâne una distantă și prudentă. Informațiile apărute în spațiul public sugerează că a fost atent monitorizat, în special în perioada în care Andrii Iermak conducea aparatul prezidențial. Conștient de riscurile politice, Zalujnîi a manifestat o precauție extremă, evitând contacte care ar putea fi interpretate drept subversive sau destabilizatoare. A refuzat inclusiv interacțiuni cu figuri politice americane controversate, pentru a nu oferi muniție narativă celor care ar putea acuza o fisură în frontul intern al Ucrainei.Astfel, fără a candida și fără a vorbi explicit despre putere, Valerii Zalujnîi a ajuns să funcționeze ca o veritabilă „rezervă de stat” politică a Ucrainei: un lider latent, păstrat în plan secund, dar perceput ca indispensabil în eventualitatea unei schimbări de direcție într-un moment critic pentru supraviețuirea statului.
- Fantoma lui Maduro și „Sindromul Gaddafi”
Un eveniment extern a zguduit profund moralul Kremlinului la început de an: capturarea spectaculoasă a lui Nicolás Maduro de către forțele speciale americane pe 3 ianuarie 2026. Pentru Putin, arestarea aliatului său strategic din Venezuela nu este doar o pierdere economică, ci o traumă personală.Bloggerii „patrioți” ruși au lăudat paradoxal eficiența operațiunii SUA, văzând-o ca pe un avertisment direct pentru Kremlin: Washingtonul este din nou dispus să înlăture liderii ostili prin forță. Putin, care nu a mai fost văzut în public de la mesajul scurt de Anul Nou, pare să fie bântuit din nou de „sindromul Gaddafi”. Prăbușirea regimurilor aliate din Siria (Assad) și instabilitatea din Iran îi confirmă liderului rus că izolarea sa devine periculoasă.
- Economia vs. Războiul Etern
În ciuda eforturilor de a sabota pacea, Vladimir Putin se confruntă cu o realitate internă implacabilă. Războiul din Ucraina a durat deja mai mult decât cel de-al Doilea Război Mondial (în viziunea rusă), iar societatea dă semne de epuizare. Stagnarea economică erodează loialitatea elitelor, iar fabricarea unor atacuri personale pentru a evita semnarea unui acord nu face decât să adâncească alienarea Rusiei față de comunitatea internațională — inclusiv față de actori precum China, care încep să promoveze activ încheierea conflictului.
Concluzie: Planul de pace este pe masă, iar 90% din text este scris cu cerneala pragmatismului. Însă, pentru Vladimir Putin, pacea nu înseamnă doar oprirea focului, ci începutul sfârșitului pentru regimul său bazat pe mobilizare constantă. Sabotajul de la Valdai și rachetele Oreshnik sunt semnele unui dictator care se teme mai mult de pace decât de război.
