Liniștea din Strâmtoarea Taiwan a fost pulverizată de zgomotul motoarelor de luptă. În timp ce lumea privește în altă parte, Beijingul tocmai a desenat pe hartă un scenariu de coșmar: încercuirea totală. Nu mai este vorba de simple manevre, ci de o repetiție cu muniție reală pentru momentul în care ‘status quo-ul’ va deveni istorie. Suntem martorii ultimelor ore de diplomație înainte ca armele să decidă viitorul tehnologic al omenirii? China a lansat luni exerciții militare comune cu foc real în jurul Taiwan, implicând unități aeriene, navale și de rachete, acțiune descrisă de Beijing drept un „avertisment sever” adresat forțelor separatiste și ingerințelor externe.
Autoritățile taiwaneze au reacționat prin ridicarea nivelului de alertă al forțelor armate și au acuzat guvernul chinez că reprezintă „cel mai mare distrugător al păcii” în regiune.
Exercițiile au avut loc pe fondul nemulțumirii Beijingului față de ceea ce ar putea deveni cea mai mare vânzare de armament realizată vreodată de Statele Unite către Taiwan, dar și după declarații ale Japoniei potrivit cărora ar putea interveni dacă China ar lua măsuri militare împotriva insulei. Deși armata chineză nu a menționat direct SUA sau Japonia, Ministerul de Externe de la Beijing a acuzat partidul de guvernământ taiwanez că urmărește independența prin sprijin extern, reiterând poziția conform căreia Taiwanul trebuie să revină sub suveranitatea Chinei.
Relația militară dintre SUA și Taiwan a atins un nivel record. Chiar în decembrie 2025, administrația americană a aprobat cel mai mare pachet de vânzări de arme din istoria sa către insulă, în valoare de aproximativ 11,1 miliarde de dolari. Statele Unite vând Taiwanului în principal arme concepute pentru un „război asimetric” (adică arme care permit unei forțe mai mici să oprească o invazie de amploare). Arsenalul american livrat sau aprobat recent pentru Taiwan transformă insula într-o fortăreață tehnologică greu de străpuns, punând accent pe sisteme de rachete și artilerie de mare precizie, precum cele 82 de unități HIMARS și rachetele ATACMS care pot lovi ținte strategice la 300 de kilometri distanță, chiar pe coasta chineză. Protecția spațiului aerian și a marilor orașe este asigurată de sistemele avansate NASAMS, în timp ce apărarea directă împotriva unei invazii la sol sau pe mare se bazează pe rachetele antitanc Javelin și TOW, alături de sistemele Harpoon special concepute pentru a scufunda navele de debarcare inamice. Această strategie de „porc spinos” este completată de tehnologia modernă a dronelor kamikaze Switchblade și a modelelor de supraveghere ALTIUS 600M-V, susținute de radare de ultimă generație capabile să detecteze avioanele invizibile pe radar. Totodată, Statele Unite asigură continuitatea flotei de avioane F-16 prin piese de schimb și modernizări constante, oferind în paralel sisteme de comunicații securizate care să rămână funcționale chiar și în cazul unor atacuri cibernetice masive asupra infrastructurii civile.
Strategia „porcului spinos” reprezintă conceptul militar prin care Taiwanul urmărește să devină atât de dificil și de costisitor de invadat încât China să renunțe la un atac direct. În loc să încerce să egaleze forța brută a Beijingului, insula se concentrează pe arme mici, mobile și letale, care pot supraviețui bombardamentelor inițiale și pot provoca pierderi masive flotei de invazie. Ideea centrală este ca, asemenea unui porc spinos care își ridică țepii când este atacat, Taiwanul să fie capabil să „înțepe” mortal orice tentativă de debarcare, transformând strâmtoarea într-un cimitir de nave și avioane inamice.
Potrivit Comandamentului Teatrului de Operațiuni Estic al Armatei Populare de Eliberare, exercițiile se desfășoară în Strâmtoarea Taiwan și în zonele din nordul, sud-vestul, sud-estul și estul insulei, vizând patrularea de pregătire de luptă aer-maritimă, obținerea superiorității operaționale, blocada porturilor cheie și descurajarea forțelor externe. Au fost implicate distrugătoare, fregate, avioane de vânătoare și bombardiere, drone și rachete cu rază lungă de acțiune, fiind executate inclusiv trageri reale asupra unor ținte maritime și exerciții de coordonare aer-maritimă. Ministerul Apărării din Taiwan a anunțat că desfășoară exerciții de răspuns rapid, menținând forțele în alertă maximă. Conform datelor oficiale, luni după-amiază au fost detectate 89 de aeronave și drone chineze în jurul strâmtorii, dintre care 67 au intrat în zona de monitorizare aeriană a Taiwanului. Pe mare, au fost observate 14 nave militare în strâmtoare și alte patru nave de război în Pacificul de Vest, alături de 14 nave ale pazei de coastă chineze. Exercițiile au avut un impact semnificativ și asupra aviației civile. Autoritățile chineze au instituit șapte zone periculoase temporare pentru lansări de rachete, ceea ce a dus la anularea sau devierea a peste 850 de zboruri internaționale și a afectat mai mult de 100.000 de pasageri. De asemenea, peste 80 de zboruri interne au fost anulate, implicând aproximativ 6.000 de călători.
Exercițiile militare chineze denumite „Misiunea pentru Justiție 2025”/ „Mission for Justice 2025””, reprezintă în esență o simulare de blocadă aeriană și navală în jurul Taiwanului, servind drept avertisment brutal împotriva influențelor externe, în special după ce SUA a aprobat un pachet record de armament de 10 miliarde de dolari pentru insulă. Această escaladare majoră confirmă temerile serviciilor de informații care indică faptul că Beijingul s-ar pregăti pentru o preluare a controlului asupra Taiwanului până în anul 2027. Pentru Europa, miza este în primul rând una de supraviețuire economică, având în vedere că Taiwanul produce 90% din cele mai avansate cipuri din lume; o invazie ar oferi Chinei controlul total asupra tehnologiei globale și a materiilor prime critice, permițându-i să pedepsească orice stat care i se opune. În ciuda acestui risc catastrofal, Uniunea Europeană rămâne vulnerabilă și indecisă, limitându-se la apeluri diplomatice pentru menținerea „status quo-ului”, fără a oferi un răspuns militar sau strategic concret. Experții avertizează că pasivitatea Bruxelles-ului este interpretată de Beijing ca o slăbiciune, similar cu testul reprezentat de războiul din Ucraina: un răspuns european slab încurajează China să intensifice presiunea asupra Taiwanului. În acest context, singura metodă reală prin care Europa ar putea descuraja o invazie ar fi reluarea vânzărilor directe de echipamente militare către insulă, însă, până în prezent, eșecul strategiei de descurajare lasă regiunea într-o stare de fragilitate extremă.
Lumea privește cu respirația tăiată spre Strâmtoarea Taiwan, unde exercițiile militare chineze, intitulate „Mission for Justice 2025”, au transformat regiunea într-un poligon de încercare pentru un conflict la scară largă. Nu mai este vorba de simple manevre de rutină, ci de o simulare brutală a unei blocade totale, menită să testeze rezistența Taipeiului și nervii Occidentului. Beijingul trimite un mesaj fără echivoc: orice „interferență externă” va fi întâmpinată cu forță brută, în timp ce serviciile de informații avertizează că fereastra de oportunitate pentru o invazie reală s-ar putea deschide până în 2027. Spre deosebire de aliații din NATO sau Japonia, SUA nu are un tratat care să o oblige legal să intervină militar. Totuși, conform Taiwan Relations Act (1979), SUA este obligată să ofere Taiwanului mijloacele necesare pentru a se apăra și să mențină capacitatea proprie de a rezista oricărei forme de coerciție care ar pune în pericol securitatea insulei. În ultimii ani, președintele Joe Biden a declarat în mai multe rânduri că SUA ar interveni militar, deși Departamentul de Stat a nuanțat ulterior aceste afirmații pentru a menține „ambiguitatea strategică”. Dacă Washingtonul decide să intervină, primele măsuri ar implica: Mobilizarea Flotei a 7-a: Trimiterea grupurilor de atac cu portavioane în Marea Filipinelor și în Strâmtoarea Taiwan; Sprijin Intelligence- Partajarea datelor de satelit și radar în timp real cu armata taiwaneză pentru a intercepta rachetele și flota de invazie a Chinei; Război Electronic și Cibernetic: Atacarea sistemelor de comandă și control ale armatei chineze (PLA) pentru a paraliza coordonarea atacului. În opinia mea un conflict direct între SUA și China ar fi prima confruntare între două puteri nucleare cu economii interdependente. Riscul major este escaladarea nucleară, motiv pentru care SUA ar putea prefera inițial „modelul Ucraina”: furnizarea masivă de informații și arme, fără a pune trupe la sol în prima fază, pentru a evita un război mondial total.
China și Taiwanul sunt guvernate separat din 1949, după războiul civil chinez, însă Beijingul revendică insula ca teritoriu suveran. În ultimii ani, China a intensificat frecvența și amploarea exercițiilor militare din jurul Taiwanului, trimițând aproape zilnic avioane și nave în zonă. Exercițiile actuale sunt programate să continue și marți, alimentând îngrijorările privind stabilitatea regională și impactul asupra comunității internaționale. Blocada este unul din scenariile preferate ale Beijingului!
