Trump a numit ziua de luni „potențial una dintre cele mai mari zile din istorie”. Căutările de a rezolva problema Orientului Mijlociu se termină de obicei cu dezamăgire, dar acordul Trump este mai bine înțeles ca o modalitate de a depăși războiul din Gaza în regiune și de a muta presiunea asupra Hamas.
După o retragere israeliană modestă, acordul impune Hamas să elibereze toți cei 48 de ostatici israelieni, morți sau vii, „în termen de 72 de ore” de la acceptare. Hai să vedem ce a propus Trump. Donald Trump a prezentat în septembrie un plan în douăzeci de puncte pentru a pune capăt războiului din Gaza și pentru a deschide o nouă etapă politică în regiune. Documentul începe cu elemente umanitare și de securitate imediată: oprirea completă a ostilităților, eliberarea tuturor ostaticilor israelieni în termen de 72 de ore și returnarea corpurilor celor decedați. În oglindă, Israelul ar urma să elibereze 250 de palestinieni condamnați pe viață și aproximativ 1.700 de deținuți reținuți după atacurile din 7 octombrie 2023. Mai mult, se propune și un schimb de rămășițe, prin care pentru fiecare ostatic israelian decedat returnat, Israelul să cedeze corpurile a cincisprezece palestinieni.
Un element central este desființarea Hamas ca organizație militară și excluderea completă a acesteia din orice rol viitor de guvernare. Membrii Hamas care acceptă să renunțe la violență ar putea beneficia de amnistie, iar cei care aleg exilul ar putea pleca în siguranță. Pentru a gestiona tranziția, planul prevede desfășurarea unei forțe internaționale de stabilizare și crearea unui consiliu de pace internațional condus de Trump însuși. În plan apare și un guvern tehnocratic provizoriu, format din palestinieni independenți și experți internaționali, menit să administreze Gaza până la o soluție politică pe termen lung. Pe partea umanitară și economică, se deschide accesul pentru ajutoare masive sub coordonarea ONU și a Crucii Roșii, se redeschid punctele de trecere, inclusiv Rafah, iar Gaza ar beneficia de un program amplu de reconstrucție, supranumit „Planul Trump”. Locuitorii nu ar fi obligați să plece, dar ar avea dreptul să emigreze și să revină. Controlul frontierelor, procesul de dezarmare și distrugerea infrastructurii militare ar fi gestionate de forța internațională, iar într-o etapă ulterioară se vorbește despre revenirea unei Autorități Palestiniene reformate. Totul ar fi monitorizat permanent, iar dacă Hamas ar respinge acordul, Israelul ar avea sprijinul explicit al Statelor Unite să continue operațiunile militare. În final, planul evocă posibilitatea unei soluții de tip stat palestinian, dar doar după reforme profunde și abandonarea completă a violenței. La nivel de avantaje, Israelul obține câștiguri imediate și strategice: întoarcerea ostaticilor, desființarea Hamas ca actor politic și militar, legitimitate internațională pentru continuarea războiului în caz de refuz, precum și garanția unei arhitecturi de securitate supravegheate de comunitatea internațională. Din perspectiva palestiniană, planul aduce beneficii concrete: încetarea bombardamentelor, eliberarea a mii de prizonieri, accesul la ajutor umanitar, un început de reconstrucție și implicarea unor palestinieni independenți în guvernarea temporară.
Totuși, analiza critică scoate în evidență costurile și limitele majore pentru partea palestiniană. Excluderea Hamas, indiferent de cât de contestată este organizația, ar putea fi percepută ca o impunere externă lipsită de legitimitate, întrucât Hamas are totuși un sprijin social real în Gaza. În plus, Gaza ar deveni practic un protectorat internațional, cu frontiere și securitate controlate din exterior, ceea ce limitează drastic orice formă de suveranitate. Rolul Autorității Palestiniene este prezentat vag și condiționat de „reforme”, ceea ce lasă loc pentru amânări și manipulări politice. Iar perspectiva unui stat palestinian rămâne mai degrabă o promisiune îndepărtată, dependentă de factori greu de atins. De asemenea, planul ridică numeroase controverse. Este greu de imaginat că Hamas ar accepta autodizolvarea, chiar și cu oferta de amnistie sau exil. Rolul central al lui Donald Trump ca lider al consiliului de pace poate fi văzut ca partizan pro-Israel și, prin urmare, lipsit de neutralitate. Implementarea unei forțe internaționale de stabilizare ar necesita acordul ONU și contribuția unor state dispuse să trimită trupe într-o zonă extrem de volatilă – un scenariu complicat. În plus, opoziția poate veni și din interiorul Israelului, unde unii cer distrugerea totală a Hamas prin mijloace militare, precum și din partea statelor arabe, care ar putea considera planul drept o soluție impusă unilateral. În concluzie, planul lui Trump pentru Gaza combină măsuri de securitate, aspecte umanitare și promisiuni politice. Pentru Israel, el oferă rezultate rapide și favorabile. Pentru palestinieni, aduce o pauză în suferință și promisiunea reconstrucției, dar la prețul pierderii unei mari părți din suveranitate și al excluderii unei forțe interne importante.
Din acest motiv, implementarea sa pare extrem de incertă, iar respingerea de către Hamas poate fi inevitabilă. Va accepta Hamas? Dacă o va face, războiul s-ar opri și ajutoarele ar putea crește. Israelul s-ar retrage treptat din Gaza, în conformitate cu dezarmarea Hamas. O forță de stabilizare condusă de statele arabe ar prelua controlul asupra Gazei în etape, iar un comitet de tehnocrați palestinieni, supravegheat de un „Consiliu al Păcii” prezidat de dl Trump, s-ar ocupa de administrația civilă. Gaza ar urma un program de deradicalizare. Hamas nu ar avea niciun rol în guvernare. La ora actuală Hamas are nevoie de ostatici pentru a-i manipula pe israelieni. Are nevoie de arme pentru a rămâne relevantă. Chiar și sub presiunea qatareză, despre care oficialii americani cred că a fost generată în cele din urmă de atacul Israelului din 9 septembrie la Doha, este puțin probabil ca Hamas să renunțe la toată influența sa de la bun început. Așadar, acordul se bazează pe o ficțiune plină de speranță, dar este o bază de negociere în afara războiului. Mai relevant este ce se întâmplă dacă ficțiunea este spulberată și Hamas se agață de o parte sau de toți ostaticii și armele sale. Planul este ca acordul să continue în zonele din Gaza aflate sub control israelian. Statele arabe ar construi guvernul care să înlocuiască autoritatea Hamas în Gaza, chiar dacă Israelul continuă luptele. Pentru Hamas, ar putea fi cea mai rea situație din ambele lumi. Cheia păcii este încetarea amenințării din partea intermediarului terorist al Iranului.
Trump a oferit Israelului un posibil sfârșit al războiului său, un plan îmbrățișat de puterile arabe regionale. Netanyahu, care se poate lăuda cu victorii asupra Iranului și Hezbollah, a declarat că are acum planul său pentru Gaza, cu obiectivele de război ale Israelului satisfăcute. Acest lucru îl poate ajuta să restabilească poziția internațională a Israelului și să acționeze pentru a o îmbunătăți prin extinderea Acordurilor Abraham ale lui Trump. Unele părți ale acordului ar putea reprezenta provocări pentru Israel. Una este un loc pentru Autoritatea Palestiniană(AP), cu sediul în Cisiordania, în comitetul care va guverna Gaza. Statele arabe insistă asupra acestui lucru pentru a le oferi legitimitate intervenției. Însă acordul prevede că AP își va prelua rolul numai după ce se va deradicaliza și va face reformele stricte propuse de Trump și ginerele său, Jared Kushner, în 2020. „Dacă Autoritatea Palestiniană nu finalizează reformele”, a spus Trump, „nu vor avea decât pe ei înșiși de vină”. Dacă se va reforma, cu atât mai bine pentru Israel și pentru pace. În 2020, Jared Kushner (ginerele lui Trump) a prezentat „Deal of the Century”, planul american pentru conflictul israeliano-palestinian.
Componenta politică oferea palestinienilor un stat fragmentat, fără control asupra frontierelor sau spațiului aerian și complet demilitarizat. Ierusalimul era recunoscut drept capitala indivizibilă a Israelului, iar coloniile israeliene din Cisiordania urmau să rămână. Refugiaților palestinieni nu li se recunoștea dreptul de întoarcere. În schimb, componenta economică promitea investiții de 50 de miliarde de dolari, infrastructură modernă, un milion de locuri de muncă și integrarea în rețele regionale comerciale și industriale.
Reacția Autorității Palestiniene a fost de respingere totală: Mahmoud Abbas a declarat că Ierusalimul „nu este de vânzare”, iar oferta financiară a fost văzută ca o tentativă de a cumpăra renunțarea la drepturile naționale. O altă propunere a planului este ca dacă AP se reformează, acest lucru să poată crea „condițiile” potrivite pentru o „cale” către statul palestinian. A vorbi despre statalitate după masacrul Hamas din 7 octombrie 2023 sună sinucigaș pentru israelieni. Trump a spus că înțelege acest lucru, dar la nivelul unei aspirații îndepărtate, acest lucru nu trebuie să împiedice progresul astăzi. O a treia problemă este reconstrucția Gazei, care ar trebui să înceapă imediat. Nu poate fi o altă restaurare condusă de Națiunile Unite sau de Qatar care a furnizat Hamas și a generat război după război. Aceasta este o oportunitate de a pune capăt anomaliei taberelor permanente de refugiați palestinieni și îndoctrinării antisemite. Rămâne retragerea treptată a Israelului, care este legată de gradul de dezarmare a Hamas. Acestea sunt condiții cruciale, deoarece, indiferent de cuvintele frumoase oferite, doar israelienii vor lupta împotriva Hamas pentru a menține Israelul în siguranță. Cu cât Israelul este mai capabil să desfășoare operațiuni de securitate împotriva Hamas în viitor, cu atât este mai puțin probabil să vedem un alt război ca acesta în Gaza. Meritul este a lui Trump pentru că a câștigat susținerea regională pentru un acord care recunoaște acest lucru.
Post Scriptum: Netanyahu a subliniat reporterilor că forțele israeliene își vor păstra responsabilitatea pentru securitatea Gazei „în viitorul previzibil”. De asemenea, el a pus la îndoială dacă Autorității Palestiniene, care administrează teritoriul Cisiordaniei, i se va permite un rol în guvernarea Gazei. „Gaza va avea o administrație civilă pașnică, care nu este condusă nici de Hamas, nici de Autoritatea Palestiniană”, a declarat Netanyahu. Reacția de luni după anunțul lui Trump a fost globală și rapidă. Opt națiuni arabe și musulmane cheie – Egipt, Iordania, Qatar, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Turcia, Indonezia și Pakistan – au salutat „eforturile sincere” ale acordului în urma propriilor discuții cu Trump de săptămâna trecută. Aliații europeni ai Washingtonului și-au exprimat prompt sprijinul, liderii Franței, Regatului Unit, Germaniei și Italiei împărtășind expresii puternice de sprijin pentru plan. Iar șeful Uniunii Europene, Antonio Costa, a îndemnat toate părțile să „profite de acest moment pentru a oferi păcii o șansă reală”. Se pare că lumea occidentală și cea arabă a acceptat Planul lui Trump.
