Sambata, pe Stadionul Ilie Oana din Ploiesti, vreo 14000 de gazari au intesat tribunele pentru a asista la meciul de fotbal din barajul de accedere in Liga a treia, dintre Petrolul si o trupa din Tartasesti.
Dincolo de disputa sportiva, extraordinare au fost punerea in scena a evenimentului si participarea extrem de numeroasa si diversa, de la microbisti impatimiti si pana la pici in tricouri galben-albastre ori chiar mame cu prunci in brate. Rar mi-a fost dat sa vad o asemenea atmosfera, de-a dreptul fabuloasa, cu o coregrafie impresionanta prin dimensiuni si sustinere a mesajului, cu bannere supradimensionate, cu suporteri care au cantat, au strigat, incurajandu-si necontenit echipa cu o dedicatie arareori vazuta chiar si in marile competitii, cu mize si vedete internationale. A existat insa si un moment care a „umbrit” ‒ la figurat, dar mai ales la propriu ‒ acest spectacol exceptional, caci, in frumoasa lor nebunie, neobositii suporteri au bombardat marginea terenului cu cateva petarde fumigene, creandu-se o ceata artificiala ce l-a obligat pe arbitrul intalnirii sa opreasca jocul, fiindca nu se mai vedea om cu om. Meciul acestor doua echipe, desi aflate la periferia diviziilor, a avut o miza deosebita pentru sustinatorii lor, intrucat era vorba despre promovarea intr-o liga superioara, Liga a treia! Cum in turul competitiei producatorii de gaz lampant castigasera in fata celor de la Tartasesti cu 3-0, miile de spectatori se asteptau ca prahovenii sa le infunde rapid palaria pe ochi dambovitenilor. Nu prea a fost asa, fiindca pana la urma trupa din coasta Hanului de Pamant a reusit un scor de egalitate, 2-2, rezultat care, chiar daca le-a dat vant bun petrolistilor spre Liga a treia, a dovedit ca s-au confruntat cu o echipa ambitioasa. Ma intreb daca si la meciurile viitoare nou-promovata in fosta Divizie C va mai aduna acest imens batalion de microbisti? Oricum, cei care au umplut tribunele stadionului ploiestean au reusit sa umileasca, prin numar si entuziasta manifestare, mai toate participarile suporterilor echipelor din prima liga. Ceea ce a realizat Petrolul la meciul de sambata dovedeste ca fotbalul romanesc, cu toate ca este condus de un „sifonar” pus cu anasana in jiltul Federatiei Romane de Fotbal, nu numai ca nu a ajuns pe nasalie, ci chiar se poate revigora prin dragostea acestor multi si admirabili suporteri. Putem spune ca Petrolul a pornit-o incet spre performanta. Atasamentul ne indeamna sa dorim si Rapiduletului nostru drag aceeasi traiectorie ascendenta precum a echipei din Tara Pacurei. Aflata in deriva, cazuta, ca si Petrolul, in vagauna neputintei economice, echipa visinie, care a fost, indiscutabil, cea mai iubita din fotbalul romanesc, da semne ca incearca sa forteze portile revenirii. Chiar duminica, reuniti pentru un mini-turneu old-boys, cativa dintre fostii fotbalisti ai Rapidului s-au intalnit cu „batranii” altor echipe faimoase, precum Craiova Maxima, Petrolul Ploiesti si Progresul Bucuresti, altadata combatante de varf in prima divizie a tarii, in dorinta de a mai aglutina oleaca iubitorii feroviarilor, aducand in atentia publica sarbatorirea a 94 de ani de existenta a clubului. De asemenea, planuita modernizare a batranului Stadion Giulesti, pe care au jucat numerosi fotbalisti de marca, ne-ar putea aduce, nu prea departe in timp, revenirea Rapidului si satisfactiile pe care le-am trait candva.
P.S. Observam cu tristete ca nu numai arbitrii carpatini dau cu palma in poteca, fluierand anapoda si gresind in luarea unor decizii. Spun asta fiindca sambata, la meciul dintre Mexic si Rusia din Cupa Confederatiilor, am constatat cu surprindere ca arbitrul intalnirii, venit, mai probabil, cu camila din Arabia Saudita, i-a „barbierit” pe urmasii tarului Petru de doua lovituri de la 11 metri ca urmare a unor faulturi clare comise de nord-americani. Si cu toate ca reluarile fazelor pe giganticul ecran din stadion dovedeau culpa, deocamdata acestea nu sunt luate in considerare de arbitri. Si ar mai fi ceva: singurul ziar de sport, care dovedeste multa disponibilitate in a se ocupa, pe pagini intregi, de tot soiul de anchete prin spitale si balamucuri spre a da satisfactie unui ins puternic „iradiat” cu himera celebritatii, nu ne administreaza decat cate-o picatura, aproape invizibila, cu ce se intampla in competitia Cupa Confederatiilor, singurul eveniment fotbalistic in desfasurare in… arsita verii! Pacat!