Venirea lui Reghecampf la Steaua l-a repus in paine pe preparatorul fizic Thomas Neubert, cel care ii munceste pe bietii fotbalisti ca pe condamnatii de trageau la galere. Adio cafenele, discoteci, berici si alte distractii, fiindca programul draconic impus de el nu le mai lasa energie stelistilor si pentru astfel de… activitati!
Neamtul ii scoala pe fotbalisti dimineata odata cu gainile, ii alearga vreo cinci kilometri in fuga calului de le face limba cravata, dupa care ii pune sa execute un program de exercitii cu niste benzi (le zice TRX!), si abia apoi, dragutii de ei, primesc micul dejun! Ca peste vreo doua ore sa-i blagosloveasca, generos, cu un alt efort ‒ e drept, mai usurel ‒, dupa care ii asaza la masa de pranz. Cu muschii pulsand, alde Chipciu trec de se odihnesc. Dar cum pentru teutonul preparator ziua nu s-a incheiat, elevii lui Reghe, de cum fac ochisori dupa somnul de dupa-amiaza, se aleg si cu un al treilea antrenament! Pe multi ii mira felul asta de pregatire „spartana”, dar pe mine ma face sa-mi amintesc de antrenamentele din timpul iernii ale fostelor trupe „militare”, care se desfasurau de obicei pe la Forban, acolo unde Steaua isi avea cabana de cantonament, un picior de plai unde nu poti urca decat tinandu-te de coada magarului ori cu masini ce au tractiunea pe toate cele patru roti. Chiar si actualul antrenor Reghecampf, pe vremea cand era in echipa scolita de Victor Piturca, a „gustat” din viata traita la vestitul Forban, asa ca nu stramba din nas, cum fac altii, cand vede ce program dur impune omul lui adus cu surle si tobe din tara nemteasca. Astazi insa, echipele prefera sa evite iarna afurisita de la noi, cu troiene cat casa si geruri de crapa asfaltul (sigur, mai des crapa de prost ce e, adica din cauza amalgamului „diluat” prin furaciuni, si nu sub agresiunea frigului!), evadand spre alte meleaguri in perioada de pregatire, unde e o vreme de mai mare dragul, lucru care-i ajuta pe jucatori si antrenori sa nu mai traga in bojogi aerul inghetat de la Forban ori de pe la Stana de Vale, ci sa simta briza placuta a statiunilor de prin strainataturi ca le mangaie traheea. Mai toate cluburile noastre si-au trimis echipele in eleganta Antalye sau prin Cipru, iar noi stam linistiti si mai privim la televizor cate-un meci de verificare, din care ai nostri ies cam botiti ori cu rezultate neconvingatoare, dar, vorba lui Edi Iordanescu, a carui trupa a sfeclit-o la prima verificare, sunt necesare asemenea jocuri! Principalul lucru ar fi, zicem si noi, ca fotbalistii nostri sa prinda forta in picioare si ceva tactica in capete. Mai ales ca peste cateva luni o parte din ei vor fi recrutati in lotul tarii de generalul Anghel Iordanescu!
P.S. In pofida faptului ca, in urma cu cateva saptamani, Constantin Budescu declara ca nu banii ar fi motivul care l-ar face sa plece la vreo echipa, de la Astra, acum doua zile fotbalistul in cauza se pare ca a ratat transferul la formatia Umm Salal, din Qatar, pe motiv ca dorea o suma mai mare decat 50.000 de euro pe luna (!), atat cat ii oferisera arabii, la care se mai adaugau vreo suta de mii, peste ce i se promisese, la prezentare! Cum arabii au cam dat din colt in colt, bravul nostru „dezinteresat” financiar si-a luat tagarta (goala!) si s-a retras in vastele-i apartamente ale familiei, din Ploiesti! Deh, Dumnezeu sa-l inteleaga! Sau, poate, Allah!