La sfârșitul lunii octombrie, Volkswagen a anunțat că ia în considerare închiderea a trei fabrici din Germania, ceea ce ar duce la pierderea a zeci de mii de locuri de muncă, precum și la o reducere generală a salariilor.
Cu datorii de peste 200 de miliarde de euro, VW a devenit cea mai îndatorată societate cotată la bursă din lume. Vânzările sale au scăzut, iar costurile (în special energia, personalul, cercetarea și dezvoltarea) au explodat. La 30 octombrie, grupul a confirmat aceste temeri: o scădere cu 63,7% a profitului net pentru al treilea trimestru.
Cum a ajuns în acestă situație primul constructor auto european, cel mai mare angajator industrial din țara deutsche Qualität?
Glorie și decădere
În 2017, Volkswagen era la apogeul gloriei sale( cu sloganul arogant „Das Auto”), dar căderea va fi zgomotoasă, comentează AFP. După scandalul Dieselgate, grupul înregistrează pierderi de 32 de miliarde de euro și lansează un plan colosal de trecere la vehicule electrice – prea scumpe. O mișcare greșită în fața rivalilor din UE, China și SUA.
Ulterior, două evenimente au precipitat calitatea germană spre abis: embargoul european asupra gazului rusesc în urma declanșării războiului din Ucraina, care a crescut costul energiei, și voința Chinei de autosuficiență în domeniul auto. Made in China înseamnă sfârșitul erei Made in Germany.
Guvernanță problematică
Fondatorul Volkswagen, Ferdinand Porsche, a avut doi copii: o fiică, Louise, și un băiat, Ferdinand (Ferry). Louise s-a căsătorit cu avocatul Anton Piëch în 1928, care a condus fabrica principală VW din 1941 până în 1945. De partea sa, Ferry a dezvoltat considerabil marca sport Porsche, fondată de tatăl său în 1931. Dar Piëch și Porsche s-au angajat într-o competiție acerbă pentru controlul Volkswagen. Evident, rețeaua de lupte familiale și influențe politice a afectat modul de conducere a producătorului din Wolfsburg.
Management toxic
Cunoscut pentru intransigența, ambiția și autoritarismul său, Ferdinand Piëch a concediat frecvent responsabilii pe care îi considera insuficient de performanți. Se spune chiar că răspunsul său preferat, atunci când un subaltern îi prezenta o problemă pe care nu reușise să o rezolve, era: „Știu numele succesorului tău” .
Nu a ezitat niciodată să pună această amenințare în aplicare. Oricum, această cultură a fricii nu a facilitat cu siguranță revizuirile care deveniseră totuși indispensabile. Schimbarea unei culturi este cu siguranță una dintre cele mai dificile sarcini manageriale, iar urgența în care se află acum Volkswagen nu îi va permite să o facă cu ușurință.
Dacă modelul economic al Germaniei este din ce în ce mai șubred, poate vom asista la prăbușirea VW – un adevărat mit german.