Paradigma globalizării s-a destrămat. Nu mai există prezumția unei integrări globale tot mai strânse. Politicile comerciale sunt supraîncălzite.
În ceea ce privește macroeconomia, plus ça change. SUA înregistrează deficite duble – la bugetul de stat și la contul comercial, scrie Financial Times. Cererea consumatorilor este puternică, iar piețele financiare sunt dinamice. În schimb, UE și China, cu o cerere internă insuficientă, înregistrează excedente mari la export.
Aceste dezechilibre au conturat modelul globalizării timp de decenii. Experții au îndemnat mult timp la reechilibrare, însă au fost ignorați. Ei sunt ignorați și astăzi, dar tensiunile din cadrul globalizării sunt reinterpretate prin prisma întunecată a rivalității industriale și a geopoliticii.
China – țapul ispășitor
Până în prezent, datorită privilegiului exorbitant al dolarului și bunelor oficii ale Wall Street, deficitul Americii a fost finanțat fără probleme.
Presiunea concurenței globale se răsfrânge puternic asupra sectoarelor de bunuri comercializate ale SUA, în special asupra industriei prelucrătoare. Este o caracteristică a ceea ce a fost odată un consens al elitei în favoarea accesului pe piață și a liberalizării comerțului, susținut de beneficiile larg resimțite ale importurilor ieftine.
Acest consens s-a destrămat în 2016, când Donald Trump a câștigat statele din ”Centura de Rugină”. De atunci, protecționismul populist, promisiunile de reindustrializare și arătarea Chinei cu degetul au stat la baza politicii economice americane.
Cu inflația sub control, prioritatea Rezervei Federale este piața muncii. Dar, având în vedere că se bazează pe date, bancherii centrali, în loc să urmărească vise de reindustrializare, acordă prioritate sectorului serviciilor, unde lucrează 80% dintre americani. De facto, înseamnă continuarea vechii paradigme: ocuparea deplină a forței de muncă și o cerere mai puternică din partea consumatorilor înseamnă mai multe, nu mai puține importuri.
Toate acestea sunt previzibile. Dacă faci schimburi cu o economie chineză care își manipulează cursul de schimb și reglementează comerțul exterior, ceea ce determină balanța comercială este starea relativă a cererii agregate din SUA și China. Și favorizează acum exporturile chineze către SUA.
Preocuparea pentru rivalitatea marilor puteri adaugă căldură la foc. Fie că este vorba de fentanil, de vehicule electrice cu spyware sau de rachete, China este un țap ispășitor cu spectru complet. Nu ajută la nimic: o fabrică de cipuri în SUA sau în China nu va reseta în mod semnificativ contractul social american.
Oricine dorește cu adevărat să îmbunătățească soarta clasei muncitoare americane ar începe cu lucruri de bază precum locuințele, sănătatea și îngrijirea copiilor.
Disonanța actuală între politica industrială și cea macroeconomică este nouă și intensă. Formează o antiparadigmă care contribuie în mod semnificativ la incertitudinea care bântuie economia mondială.