Partenerii comerciali ai Americii au eșuat în mare măsură să riposteze la tarifele lui Donald Trump, permițându-i unui președinte ironizat pentru că ”always chickening out” să strângă aproape 50 de miliarde de dolari în venituri vamale suplimentare.
La patru luni de când Trump a tras salva de deschidere a războiului său comercial, doar China și Canada au îndrăznit să-l înfrunte cu un tarif de 10%, taxe de 50% pentru oțel și aluminiu și de 25 % pentru automobile, notează Financial Times. În același timp, veniturile SUA din taxe vamale au atins un nivel record de 64 de miliarde de dolari în al doilea trimestru – cu 47 de miliarde de dolari mai mult decât în aceeași perioadă a anului trecut.
UE, cel mai mare bloc comercial din lume, a planificat contratarife, dar a amânat în mod repetat punerea lor în aplicare, legându-le de termenul de 1 august stabilit de Trump pentru negocieri.
În ciuda faptului că tarifele americane au atins niveluri care nu au mai fost văzute din anii 1930, timiditatea răspunsului global la Trump a prevenit totuși o spirală de represalii de tipul celei care a decimat comerțul mondial între primul și al doilea război mondial.
Unii analiști susțin că poziția dominantă a SUA drept cea mai mare piață de consum din lume, împreună cu amenințările lui Trump de a dubla tarifele pentru cei care îl sfidează, au însemnat că, pentru majoritatea țărilor, decizia de retragere nu a fost o lașitate, ci un bun simț economic.
Modelarea realizată de firma de consultanță Capital Economics a arătat că un război comercial cu grad ridicat de escaladare, unde rata medie a tarifelor reciproce ar ajunge la 24%, ar afecta PIB-ul mondial cu 1,3% în decurs de doi ani, față de 0,3% în cazul care ar rămâne la 10%.
„Spre deosebire de anii 1930, când țările aveau relații comerciale mai echilibrate, lumea de astăzi prezintă un sistem hub-and-spoke cu SUA în centru”, a declarat Marta Bengoa, profesor de economie internațională la City University of New York. „Acest lucru face ca represaliile să fie mai puțin de dorit din punct de vedere economic pentru majoritatea țărilor, chiar și atunci când ar putea fi satisfăcătoare din punct de vedere politic”.
”Considerațiile pe termen scurt – reducerea expunerii la tarife și minimizarea riscului de inflație – au condus majoritatea negocierilor cu Trump, ceea ce a permis Casei Albe să se impună”, subliniază Alexander Klein, profesor de istorie economică la Universitatea Sussex.