Schimbarea Legii insolvenței, amânată. Se dă timp pentru ultimele tunuri date bugetului

Deși ar fi trebuit să fie inclusă în pachetul 1 de măsuri fiscale pentru reducerea deficitului bugetar, inițiate de Guvernul Bolojan, modificarea Legii insolvenței a fost amânată sine die. PSD, prin ministrul Justiției, a mimat că și-ar fi făcut treaba, anunțând că se lucrează de zor la schimbarea actului normativ, însă aceasta nu apare nici în pachetul 2. Chiar reprezentanții ANAF au atras atenția că angajații instituției sunt împiedicați de prevederile actuale ale Legii insolvenței în a colecta bani la buget și că legea încurajează, de fapt, evaziunea fiscală.

Legea insolvenței, care permite devalizarea bugetului de stat printr-o evaziune fiscală fără precedent, nu constituie o urgență pentru Guvernul Bolojan. Liderul sindicaliștilor din ANAF avertiza că schema de evaziune funcționează prin deschiderea unei firme cu un capital de 200 de lei, se dau tunuri de miliarde de lei statului român și se intră în insolvență, iar apoi, în secunda următoare, se deschid alte firme de către același administrator. Cu toate acestea, modificarea Legii insolvenței nu se regăsește nici în pachetul 2.

Ministerul Justiției anunța, în 14 august, că a elaborat un set de propuneri de modificare a Legii insolvenței nr. 85/2014, pentru a fi incluse în pachetul al doilea de reforme, însă multe dintre propuneri nu au mai ajuns în acest pachet. În Planul Bugetar-Structural Național pe termen mediu 2025-2031, în cadrul reformei administrării sistemului de impozite și taxe, este prevăzută măsura actualizării legislației specifice insolvenței, având ca obiectiv reducerea gap-ului de TVA, prin crearea cadrului legal de atragere a răspunderii pentru administratorii legali care, prin modul de administrare, introduc în mod voit în insolvență IMM–urile care datorează impozite și taxe și apoi în faliment IMM-urile care au raportul dintre datorii față de buget și activul total mai mari de 50%”, arăta Ministerul Justiției.

Au rămas cu propunerile

Potrivit Ministerului Justiției, modificările la Legea insolvenței ar fi trebuit să cuprindă consolidarea regimului răspunderii administratorilor pentru aducerea societății în stare de insolvență. În acest scop, au fost propuse  cerințe mai stricte de elaborare a raportului de evaluare a stării debitorului şi a cauzelor ce au condus la insolvență, pentru a facilita creditorilor, inclusiv creditorului fiscal, fundamentarea şi declanșarea acțiunii în răspundere a administratorilor.

Totodată, acțiunea în răspundere nu mai viza doar administratorii formali, ci şi administratorii de facto (care impun decizia financiară şi operațională a societății), urmând a fi introdusă și interdicția de a fonda societăți pe o perioadă de 5 ani, ca efect al hotărârii de atragere a răspunderii, interdicție care se înregistrează în Registrul Comerțului, informația fiind astfel accesibilă publicului.

În același timp, interdicția ocupării funcției de administrare/conducere era extinsă și la administratorul de facto. Propunerile Ministerului Justiției, dar și ale ANAF și ale Ministerului Finanțelor mai vizau creșterea gradului de recuperare a impozitelor și taxelor ce revin societăților aflate în insolvență, prin asigurarea unui nivel mai înalt de transparență a procedurii în raport cu creditorii, cu scopul de a facilita exercitarea remediilor procesuale împotriva practicilor de manipulare a votului și a tendințelor de tergiversare a procedurii. În acest scop, au fost propuse instituirea obligaţiei debitorului/administratorului judiciar de a prezenta motivele temeinice şi circumstanţele excepționale ce pot justifica prioritizarea plăţii anumitor creanţe curente, ca excepție de la principiul plăţii creanțelor curente, potrivit scadenței, precum și notificarea creditorului fiscal în legătură cu intenția de deschidere a procedurii se va face de către debitor cu 15 zile înainte de depunerea cererii.

Să se modifice, dar să nu se schimbe nimic

Pe de altă parte, propunerile venite de la Ministerul Justiției și cel al Finanțelor au urmărit reducerea duratei procedurii insolvenței, prin măsuri concrete, cu efect imediat. Pentru aceasta s-a propus verificarea periodică de către administratorul judiciar a stării financiare a debitorului, pentru a propune, de îndată, dacă este cazul, intrarea în faliment, în perioada de observație sau pe durata executării planului, dar și valorificarea bunurilor prin licitație publică, potrivit Codului de procedură civilă, dacă vânzarea, potrivit regulamentului de vânzare stabilit de creditori, nu conduce la vânzarea bunului într-un termen determinat. Bineînțeles că în pachetul 2 nu se regăsește niciuna dintre propuneri, singura tangențială fiind creșterea capitalului social pentru companii la 8.000 de lei. Cu alte cuvinte, s-a modificat, dar nu s-a schimbat nimic.