Adunarea creditorilor Șantierului Naval Damen Mangalia a încercat, fără șanse de reușită, să obțină aprobarea vânzării integrale a societății. În fapt, soluția era una in extremis, pentru că alternativele sunt preluarea șantierului de către olandezii de la Damen, în contul datoriilor pretinse, ori vânzarea pe bucăți a acestuia. Situația, la care au contribuit guvernele care s-au perindat la conducerea țării, este una fără ieșire, iar România riscă să piardă unul dintre cele mai importante și strategice obiective economice.
Cu zeci de procese pe rol în instanțe și cu un verdict al Curții de Arbitraj așteptat prin 2028, Șantierul Naval Damen Mangalia se află într-un blocaj total pentru care nimeni din Guvern nu găsește nicio soluție. După ce s-a obținut insolvența în 2024, olandezii de la Damen au pretins recuperarea unei datorii de circa 200 milioane de euro, cât valoarea șantierului.
Între timp, însă, societatea a reușit să mai acumuleze datorii de 170 milioane de lei, la furnizori, salariați și la bugetul de stat. Statul român nu recunoaște datoria pretinsă de Damen, pe bună dreptate, având în vedere că un control al ANAF doar pe un an și jumătate a descoperit 55 milioane de euro nejustificați, iar conflictul cu olandezii împiedică venirea unui alt investitor. Sindicaliștii de la Șantierul Naval Damen Mangalia spun că, spre deosebire de fostul investitor din Coreea de Sud, care măcar a modernizat și a extins șantierul, chiar dacă și-a externalizat profiturile, investitorii olandezi au scăzut cifra de afaceri de 5 ori și au ieșit pe pierderi în toți cei 7 ani de la asocierea cu statul român. Managementul operațional a fost deținut în totalitate de olandezi, însă statul român a avut 49% din acțiuni și, ulterior, 51% din acțiuni și nu a făcut absolut nimic să împiedice dezastrul vizibil și previzibil. Adunarea creditorilor Șantierului Damen Mangalia, de la care au lipsit olandezii, a cerut o vânzare în bloc a șantierului, pentru a evita o scădere majoră a valorii acestuia în caz de faliment, însă fără sorți de izbândă.
O situație fără ieșire
Președintele Sindicatului Liber Navalistul, Laurențiu Gobeajă, ne spune că orice creditor poate prelua bucăți din șantier, în contul datoriilor, iar cele mai mari datorii le pretind olandezii de la Damen, ceea ce înseamnă că ei pot prelua integral șantierul.
”Aproape 200 milioane de euro sunt înscrise în tabelul de creanțe, iar datoriile curente erau de 170 milioane de lei, care cresc cu fiecare zi. Damen știe de intenția Rheinmetall de a prelua șantierul, prin NVL Germania, și încearcă cu disperare să se opună. Este clar, însă, că atâta timp cât șantierul va avea asemenea datorii, nimeni nu va dori să-l preia. Soluția ar fi ca statul român să nu mai aștepte ani de zile după deciziile instanțelor și a Curții de Arbitraj și să-și asume aceste datorii, chiar dacă nu corespund realității, căci, altfel, șantierul va dispărea. Din ceea ce observăm, intențiile statului român de a salva șantierul și acțiunile pe care le întreprinde Damen sunt două chestiuni paralele, nu au același scop. Probabil că cei de la Damen nu s-au prezentat la Adunarea creditorilor ca să vadă ce poziții adoptă ceilalți și să transmită un mesaj că fără ei nu se poate stabili nimic. CITR, administratorul judiciar al Șantierului Damen Mangalia, a cerut acționarilor, atât olandezilor, cât și statului român, să finanțeze activitatea societății, pentru a se redresa, dar ambii acționari au refuzat”, ne-a declarat Laurențiu Gobeajă, liderul Sindicatului Liber Navalistul.
Acțiuni deliberate
Șantierul Naval Mangalia valorează mai mult decât 180 milioane de euro, cât a fost evaluat, pentru că, dacă ar trebui să construiești un astfel de șantier de la zero, cu facilitățile existente și tot ce implică un astfel de obiectiv, costă miliarde de euro, arată sindicaliștii. ”Am ajuns într-o situație dezastruoasă și nu întâmplător. În 7 ani de administrare a șantierului de către Damen s-au înregistrat pierderi peste pierderi, iar 2021 a fost ultimul an în care s-a depus bilanțul contabil și bugetul, pentru că nu au mai fost aprobate. Blocajul dintre acționari durează de foarte mult timp. Damen a încercat să convingă statul român să majoreze capitalul social, ca să acopere pierderile, dar statul român nu avea cum să cotizeze, prin Șantierul 2 Mai, care nu avea venituri, și ar fi trebuit să cedeze din acțiuni. Cred că Damen și-a dorit atât de mult șantierul ăsta încât a generat timp de 7 ani datorii, pentru ca, în contul acestor datorii, să preia șantierul”, ne-a mai precizat Laurențiu Gobeajă.
Șantierul Damen Mangalia, un exemplu clar de privatizare păguboasă făcută de statul român

