Ministerul Energiei s-a grăbit să se conformeze ordinelor Comisiei Europene și să implementeze utilizarea hidrogenului în cele mai importante sectoare. Și asta în condițiile în care nicio țară din UE nu a făcut progrese în această direcție, dat fiind costurile mari de producție și, mai ales, pericolul major al acestui gaz, cu o inflamabilitate de șapte ori mai mare decât a metanului, care necesită adaptarea proceselor industriale la diferite riscuri de gestionare și manipulare a hidrogenului.
România a fost împinsă al înaintare și forțată să devină experimentul UE în utilizarea pe scară largă a hidrogenului. Ministerul Energiei a publicat forma finală modificată a Strategiei Naționale a Hidrogenului (SNH) și Planul de acțiune pentru România, în care se pun bazele avansării rapide în această direcție. La capitolul oportunități, Strategia enumeră faptul că adoptarea și utilizarea tot mai accentuată a hidrogenului va permite extinderea utilizării spre noi industrii, procese tehnologice și aplicații și că utilizarea hidrogenului regenerabil și a hidrogenului cu amprentă redusă de carbon ar reprezenta o oportunitate ridicată de a menține competitivitatea României în domeniul industrial.
”România are numeroase platforme industriale actualmente în stare de conservare (Arpechim, Nitramonia Făgăraș etc.) care ar putea deveni active în economia hidrogenului și ar contribui la relansarea economică a unor foste zone industriale aflate în dificultate”, susține Ministerul Energiei. Pe de altă parte, aceeași Strategie consemnează, la capitolul riscuri, că domeniul de inflamabilitate al hidrogenului este de aproximativ șapte ori mai mare decât cel al metanului, iar energia de aprindere este de aproximativ 15 ori mai mică, astfel că este necesară adaptarea proceselor industriale la diferite riscuri de gestionare și manipulare a hidrogenului.
Competitiv și nu prea
Potrivit Strategiei, utilizarea hidrogenului regenerabil în sectorul industrial poate avea un impact semnificativ asupra reducerii costurilor cu emisiile de CO2, reprezentând, de asemenea, un avantaj competitiv. În același timp, însă, costul de producție a hidrogenului regenerabil, și astfel costul înlocuirii combustibililor fosili este, în prezent, ridicat și dificil de adresat în lipsa unor măsuri de sprijin.
Mai mult, procesele industriale necesită un flux continuu de hidrogen, astfel că sunt necesare capacități de stocare a hidrogenului pentru a acoperi perioadele în care electrolizorul nu funcționează din lipsă de energie din surse regenerabile, se mai precizează în documentul programatic. Aceleași probleme sunt menționate și în industria siderurgică. În ce privește folosirea hidrogenului în sectorul transporturi, avantajul ar fi timpul de încărcare pentru unitățile de alimentare ale vehiculelor echipate cu pile de combustie cu hidrogen, care este extrem de rapid, mai puțin de 5 minute, în timp ce vehiculele electrice necesită în prezent între 30 de minute și câteva ore pentru a se încărca.
Dezavantajele sunt legate de faptul că adoptarea pe scară largă a hidrogenului în sectorul transporturilor va genera costuri ridicate, aceasta necesitând o nouă infrastructură dedicată, la care se adaugă, bineînțeles, și costurile de producție foarte mari pentru hidrogenul regenerabil. În plus, ca și în cazul metanului, scurgerile de hidrogen nu pot fi identificate decât prin intermediul instalării de senzori dedicați, deoarece orice substanță odorizantă face hidrogenul inutilizabil în aplicații bazate pe pile de combustie.
S-a fâsâit și încălzirea pe hidrogen
Pentru ca România să acumuleze experiență în economia hidrogenului, gazul natural fiind un combustibil de tranziție, o soluție ar putea fi amestecul unui procent volumetric de până la 20% hidrogen regenerabil în gazul natural, susține Ministerul Energiei.
”Analiza Institutului Fraunhofer a arătat faptul că efortul tehnic pentru a substitui un volum de 20% din gazele naturale cu hidrogen regenerabil este deosebit de mare și corespunde unei reduceri de emisii de gaze cu efect de seră de doar 6-7%, din cauza puterii calorifice scăzute a hidrogenului față de cea a metanului. Concluzia studiului este că amestecul de hidrogen în gazele naturale, în condițiile actuale ale costului de producție al hidrogenului verde, respectiv al hidrogenului cu amprentă redusă de carbon, chiar și la procente scăzute volumetric, nu este o utilizare optimă din punct de vedere economic a hidrogenului, în comparație cu alte utilizări”, se arată în Strategie.
Totodată, pentru încălzirea rezidențială, prețul hidrogenului ca și combustibil se poate dovedi foarte ridicat, în special în comparație cu cel al gazelor naturale, mai ales pe termen scurt și mediu. Din cauza conținutului energetic redus al hidrogenului, debitul amestecului de gaz trebuie ajustat, pentru a compensa puterea calorifică scăzută. Pe de altă parte, gradul de inflamabilitate ridicat al hidrogenului, atunci când concentrația de hidrogen depășește 20% în amestec volumetric, potrivit Strategiei.