De la hub-ul energetic pe care îl visează Sebastian Burduja până la punerea la zid a României pentru incapacitatea de a-și reduce prețurile la energie este o cale mult prea lungă. Agenția UE pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) a trecut România pe panoul lui ”așa nu!”, dat fiind că, din cauza absenței flexibilității sistemului, adică a energiei în bandă, a înregistrat, între iulie și septembrie 2024, cel mai mare preț din întreaga Uniune Europeană.
De câte ori iese ministrul Sebastian Burduja și anunță victorios cum a mai semnat el un contract și cum s-au mai băgat nu știu câte sute de MW în sistem, deschid site-ul ANRE să văd dacă a crescut puterea instalată. Evident, constat că nimic nu s-a schimbat. Culmea penibilului este să continui să vorbești despre România -hub energetic când tu nu îți poți acoperi consumul nici măcar când bate vântul. Și asta pentru că în sistemul energetic nu intră energie în bandă, ci doar intermitentă.
Interconexiunile dintre țările europene s-au efectuat parțial, astfel că posibilitatea de a importa energie ieftină este extrem de redusă. Austria și Slovacia nu s-au sinchisit să investească în așa ceva, pe de o parte că nu au niciun interes, iar pe de altă parte, se tem să nu se contamineze cu prețurile mari din țara noastră. Agenția UE pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER), în raportul său în care analiza măsurile pentru deblocarea flexibilității, a pus România pe lista rușinii, dat fiind că, între iulie și septembrie 2024, a înregistrat, constant, cel mai mare preț la energie din Uniunea Europeană. Astfel, în această perioadă, prețul mediu pentru ziua următoare a fost în România de 349 euro/MWh. Comparativ, Bulgaria a avut 338 euro/MWh, Ungaria – 333 euro/MWh, în timp ce Spania a avut 89 euro/ MWh, Franța – 87 euro/MWh, Germania – 139 euro/MWh, Polonia – 213 euro/MWh, Cehia – 144 euro/MWh, iar țările din nordul Europei, între 15 euro/MWh și 50 euro/MWh.
Costurile tranziției verzi
Pentru a oferi un viitor energetic curat, sigur și competitiv din punct de vedere al costurilor, UE trebuie să vizeze noi factori ai costului tranziției, cum ar fi investițiile în rețea, să aprofundeze integrarea pieței energetice și să valorifice eficiența energetică și flexibilitatea, consideră ACER.
”Continuarea integrării pieței și a flexibilității va ajuta la prevenirea fragmentării, așa cum s-a întâmplat în vara lui 2024. Raportul analizează cum să ridice cele mai presante bariere pentru distribuirea resurselor energetice, cum ar fi răspunsul la cerere, stocarea energiei și distribuirea energiei în UE. Flexibilitatea, care este capacitatea unui sistem electric de a se adapta la variabilitatea modelelor de generare și consum și la disponibilitatea rețelei, în intervalele de timp relevante ale pieței, reprezintă o componentă crucială a tranziției energetice a UE”, se arată în raportul ACER. Instituția susține că reducerea volatilității prețurilor în UE se poate face doar crescând capacitatea de răspuns a sistemului energetic, pentru a adapta mai bine sursele de energie regenerabilă și a mări rezistența generală a sistemului.
Singura soluție: consumi doar când produc regenerabilele
ACER consideră că cea mai bună metodă pentru flexibilitatea sistemului este răspunsul la cerere, adică să consumi atunci când produc regenerabilele. Metoda, susține ACER, ar aduce beneficii consumatorilor prin reducerea volatilității prețurilor și îmbunătățirea rezistenței rețelei. ”În plus, consumatorii care contribuie activ la răspunsul la cerere pot avea facturi mai reduse la electricitate. Consumatorii pot beneficia de oferirea de flexibilitate prin ajustarea comportamentului ca răspuns la stimulentele de preț și la condițiile rețelei. Contractele flexibile cu semnale de preț diferențiate scad facturile totale de electricitate ale consumatorilor”, se mai precizează în raportul ACER.