Contraperformanța economică a Europei a îngrijorat de mult timp factorii de decizie politică. Dar acest aspect a urcat în topul agendei lor acum, când decalajul de creștere față de SUA a devenit și mai mare, în urma șocurilor pandemiei de coronavirus și ale războiului Rusiei din Ucraina.
Președintele francez Emmanuel Macron a avertizat luna trecută că Europa se confruntă cu o amenințare “mortală” din cauza declinului economic și a războiului de la granița sa estică.
Produsul intern brut al SUA s-a dovedit a fi mai rezistent la aceste șocuri și și-a revenit mai repede după ele, crescând cu 8,7% peste nivelul de dinaintea pandemiei până în primul trimestru al acestui an. Această creștere este mai mult decât dublă față de 3,4% din zona euro.
Această divergență transatlantică a devenit atât de acută încât creează o ruptură între SUA și Europa în ceea ce privește politica monetară, relatează Financial Times. Investitorii se așteaptă ca Rezerva Federală să reducă ratele dobânzilor de mai puține ori în acest an decât Banca Centrală Europeană sau Banca Angliei.
Costurile ridicate ale energiei în Europa le depășesc pe cele din SUA, iar subvențiile atractive ale administrației Biden tentează companiile europene să-și mute afacerile pe pământ american.
Bruxelles-ul i-a cerut lui Mario Draghi, fostul prim-ministru italian și fost șef al BCE, să vină cu soluții pentru a stimula competitivitatea blocului comunitar. Dar reputatul finanțist a avertizat recent că “în lipsa unor acțiuni politice coordonate și concepute strategic, este logic ca unele dintre industriile noastre să își închidă capacitățile sau să se relocheze în afara UE”.
Speranțe deșarte
Confruntați cu o populație îmbătrânită și cu o lipsă de companii de top în domeniile tehnologice cu cea mai rapidă creștere, factorii de decizie europeni caută modalități de a injecta dinamism în economiile lor.
Problema este că nu mențin un nivel suficient de investiții și îndepărtează capitalul privat. În același timp, guvernele se împrumută masiv și cresc poverile fiscale asupra contribuabililor. Nu este tocmai un model de succes și nu unul care să concureze cu America.
Economia Europei se afla pe val la începutul anilor ’90, beneficiind de un impuls datorat aprofundării pieței unice a înainte de a o extinde spre est după încheierea Războiului Rece.
De atunci, însă, economiile combinate ale celor 27 de țări care alcătuiesc astăzi UE au pierdut constant teren în fața SUA, afectate de o serie de eșecuri, în special de criza datoriilor din zona euro de acum zece ani. Mai recent, atât pandemia Covid-19, cât și războiul Rusiei din Ucraina au provocat mai multe daune economice Europei decât Statelor Unite.
Europenii din țările dezvoltate economisesc în continuare mai mult de 14% din ceea ce câștigă, față de 5% în cazul americanilor.
BCE a estimat că, la sfârșitul lui 2023, angajatul mediu din zona euro lucra cu cinci ore mai puțin decât în 2020 – ceea ce echivalează cu pierderea a 2 milioane de joburi cu normă întreagă pe an – în timp ce numărul mediu de ore al angajaților din SUA a rămas stabil.
Decalajul de productivitate al Europei este de lungă durată și are costuri enorme în ceea ce privește nivelul de trai. Dacă cele mai mari cinci economii europene – Germania, Regatul Unit, Franța, Italia și Spania – ar fi egalat rata de creștere a productivității din America între 1997 și 2022, PIB-ul lor pe cap de locuitor ar fi în medie cu aproape13 000 de dolari mai mare în termeni de paritate a puterii de cumpărare, arată estimările McKinsey Global Institute.