Liderii europeni se ceartă cu privire la nivelul a două plafoane ale prețurilor la energie: gaze naturale în Europa și exporturile rusești de petrol.Nu contează dacă produsul final seamănă mai degrabă cu o himeră.
Primul dintre plafoanele energetice este cel intern: prețul cu ridicata al gazelor în Uniunea Europeană. Grupul se concentrează asupra mecanismului de transfer al titlurilor (TTF), care servește drept punct de referință pentru continent. Comisia Europeană a propus un plafon de preț de 275 de euro pe megawatt oră, față de prețurile actuale de aproximativ 125 de euro pe MWh. TTF a avut o medie de aproximativ 20 de euro pe MWh între 2010 și 2020.
Cu toate acestea, propunerea are două condiții suplimentare: plafonul va fi declanșat numai dacă contractul TTF pe prima lună se tranzacționează timp de 10 zile de tranzacționare consecutive peste 275 EUR pe MWh și dacă se tranzacționează la o primă semnificativă față de prețurile globale ale GNL.
Aceste condiții sunt extreme: ele nu au fost îndeplinite în timpul crizei gazelor din UE din august, când prețurile TTF au atins pentru scurt timp un nivel record de aproape 339 EUR pe MWh. Criticii descriu propunerea ca fiind „insuficientă” (Franța), o „bătaie de joc” (Spania) sau o „glumă” (Polonia).
Acest plafon nu va limita nimic.Dar probabil că așa a fost gândit. Comisia Europeană știe că este inutil să reglementeze prin decret prețurile globale ale energiei.
De fapt, singurul mod în care va funcționa o plafonare strictă a prețurilor este ca guvernele UE să introduă o plafonare strictă a cererii, subliniază Bloomberg. Dar nimeni în Europa nu este pregătit să reglementeze cine poate consuma gaz și în ce cantitate. Prin urmare, plafonarea prețurilor la această sursă de energie este sortită eșecului.
Adevărata problemă care stă la baza dezbaterii este capacitatea fiscală. Fiecare națiune a UE va trebui să subvenționeze consumul de energie – și să salveze companiile – dacă prețurile gazelor rămân ridicate.
Acesta este un scenariu probabil nu doar în această iarnă, ci și în sezonul 2023-2024. Germania are puterea financiară de a-și permite subvențiile; alte națiuni UE nu. Au nevoie de un plafon de preț pentru a-și limita cheltuielile cu subvențiile energetice.
Negocierile privind celălalt plafon – pe petrol – sunt concurente, dar implică un set mai larg de interese naționale. Discuțiile fac parte dintr-un plan al Grupului celor Șapte de a impune un plafon aliat asupra prețului exporturilor de petrol rusești, ca o lovitură pentru Moscova.
Plafonul propus este de aproximativ 65-70 USD pe baril Acel interval este peste locul unde țițeiul lui Putin se vinde în prezent.Din nou, un plafon de preț care nu va limita nimic. Și din nou, acesta este obiectivul ascuns.
Washingtonul și alții doresc să păstreze petrolul rusesc să intre pe piață, astfel încât prețurile globale rămân sub 100 de dolari pe baril, chiar dacă compromisul este că Rusia continuă să se bucure de un flux puternic de petrodolari.
În Europa, Polonia și alții doresc un plafon de preț care să definanțeze Kremlinul, crezând că ar putea grăbi sfârșitul războiului din Ucraina.
Dar ideea că un preț plafon la 65-70 de dolari pe baril va avea un impact asupra președintelui Vladimir Putin este ridicolă. Cu producția de petrol aproape la fel de mare ca înainte de începerea invaziei în februarie, Kremlinul câștigă bani mai mult decât suficienți pentru a-și finanța mașina de război.
Există o singură politică care poate reduce fluxul de petrodolari către Putin: un embargo petrolier complet, similar celui impus Irakului în 1990, după ce a invadat Kuweitul. Costul în ceea ce privește prețul petrolului va fi enorm. Nimeni din Occident nu este pregătit să apuce taurul de coarne.